...and a happy new year!

o sa fie prima data in a long time cand o sa stau acasa si o sa dorm. si cred ca paradoxal asta e ceea ce vreau sa fac. sunt obosita. nush de ce. i just am. asa ca nu o sa merg nici la munte, nici la mare, nici la bucuresti. o sa stau acasa. o sa ma uit la un film, o sa rontai ceva si la 12 o sa fiu in pat. all that revelion shizzle is overrated anyway.

and sales r comin up too!!11111

ive become a shoppin freak. nush ce dreq am dar nu ma pot abtine. i feel an almost compulsory need to buy shizzle. ca e un cercel, o soseta, o bluzita sau revista tabu cu manson cadou. usually small things, pentru ca latura mea economicoasa stie sa iesa la iveala atunci cand e cazu. dar oricum, cat de mici ar fi se strang. thing is i rly enjoy this phenomenon. i brings me great pleasure. sa mai adaug o prostioara la colectia de accesorii sau o hainuta la teancul din dulap. i must sound rly shallow, but buyin stuff to basically put on myself, actually makes me happy. and im even happier knowin that ill get my first paycheck soon and go spend it.

im lookin for corny in my life.

tre sa fiu sincera. desi cand vine vorba de filme, putine sunt cele destepte si neasteptate si in genere usor dubioase, si lumea "interesanta" le lauda ca fiind the best, implicit criticand anythin thats less, eu tre sa recunosc ca apreciez si clasicele povestioare amuzante si siropoase. asta e. i am a girl afterall. asa ca am revazut the holiday. o fi pe acelasi tipar, o fi neinteligent si fara substrat prea mare, but i loves it. maybe its the christmas spirit, maybe i find a lil me in it or maybe its jude law(whos fuckin gorgeous!)...i dont know. but i loved it last year at about the same time, and i loved it now. so i guess im gonna make it my xmas movie. maybe its corny, but i like corny.
bite ur tongue...deep breaths...count to ten...nod ur head...

luni 10 decembrie 2007

prima mea zi la munca. da, am reusit sa ma anagajez! si pana acum nu prea reusesc sa gasesc minusuri notabile with this brand new job of mine. incep la 10 (praise the lord for extra sleep!), termin la 6. traseul pe care merg, desi oarecum indepartat de casa, poate fi parcurs lejer intro ora. exista frigider, microunda, toaster si catering place close to me si deci pot duce o viata alimentara linistita si implinita. biroul in general dar si biroul meu particular sunt mari. colegii sunt ok. tinuta nu este impusa, so i can wear my funckyjuncky shizzle fara probleme. ze moneh is good. momentan nu fac cam nimic, iar ce prevad ca voi face nu va fi prea dificil. de aici maybe, but just maybe one minus. i wont be kept busy enough. but its just a maybe.
so i got a fuckin job and its fuckin ok!

i love the rain the most...when it stops.

ok. mam decis oficial. i hate the rain! adik nu mai incap discutii de genu, numi place cand ploua si sunt afara, dar imi place cand ploua si stau inauntru unde e cald si bine. nu frate. numi place deloc. singura exceptie de la regula este ploaia de vara. aia o accept pentru ca e scurta si calda si revigoranta. but this miserable shizzle thats goin on now....no no no. three days in a row e deja mult prea mult pentru mine. orice chef se taie clar cand ma gandesc ca tre sa ies afara, unde pe langa caciula, tre sa pun si manusi ca sa numi inghete mainile si pe umbrela. si cu toate astea pe mine, deja devine tare complicat sa bag mana in buzunar and maneuver a napkin or some money or the ipod. dupa care tre sa ma concentrez sa evit baltile ca sa nu intre apa in adidasi, masinile ca sa nu fiu stropita, si orice urma de praf sau pamant anterior uscat care acum e noroi. and physical side apart, gray skies make me blue.

soulmates never die

placebo still rox. chiar si numai in proiectia unui concert. si miam adus aminte de concertul de aici. si inca subscriu la posterul unei fatuci isterice din primul rand de atunci care scria :"marry me, molko!"

my new best friend...metropotam.

senzatia ca lantul angajarii se strange tot mai mult, determina reactii bizare in my lil head. senzatia ca voi trece de o linie invizibila, iar odata trecuta nu ma mai pot intoarce, e ciudata. simt nevoia sa fac lucruri. sa vad o piesa de teatru la care in alt caz nash fi mers, sa ascult un concert pe care in alt caz nu lash fi ascultat, sa ies in locuri in care in alt caz nash fi iesit, sa interactionez cu oameni cu care in alt caz nash fi interactionat. i guess im tryin, intro maniera extrema, un lucru de altfel imposibil. sa recuperez ultimii 5 ani petrecuti total aiurea. nu este pana la urma o reactie aberanta. but apparently, im the only one feelin this. si e frustrant, not beein able to share. oamenii au alte lucruri de facut. nu mai sunt deschisi la miniaventura unui plan neplanuit. "hai sa iesim undeva acum!" e o propunere care nu trezeste absolut nici o reactie pozitiva. nush mai permit "acum". a job will do that to u. si atunci is it any wonder im freakin out?

cineva acolo sus ma iubeste.

am cumparat ultimul bilet la kumm! in primul rand!atat!

gata.

am fost la targul de joburi. sad. am trecut pe la cele 100 si de standuri, am ascultat scurte prezentari , am lasat cvuri, am luat brosuri. si nam vazut nimic interesant. dar asta e. im out of options. zarurile au fost aruncate. acum sa vad cine suna, si probabil voi da cu banul in alegerea unuia din joburile cu aceleasi descrieri plictisitoare si sobre pentru ca mai mult deatit nu pot sa fac.
sa terminat. gata cu sculatul la 12. gata cu noptile pierdute aiurea. no more wastin time with tv, comp, long walks, shop hoppin. its the beginnin of the end. my last days of freedom. and then the system shall have me.

radiografia unei seri majoritar ratate.

we decided to go to tom wilsons circus party in b52. asa ca mam imbracat cum am crezut eu. lejer si amuzant. de b52.si circus party. so we get there and (surprise!) the people decide they dont rly like it. "lets go to fratelli". ofc i said no way jose. initially. dar ca sa nu se uite toti urat la mine si sa zica cas gica contra, si mai ales pt ca mi sa spus "ok, dak e nasol plecam.", am zis hai bine, treaca de la mine.
si asa am ajuns la magnifico-mirifica locatie unde se perinda smecherii de bucuresti. o sala mare, pe malul lacului, canapele, bla bla. seara aparent cu specific german or somethin. o fanfara pe scena, un fel de bufet de unde lumeasi lua carnaciori and shizzle. ce mai, eram ca la nunta. si lumea....ei bine lumea, era exact ce asteptam. baetzashi spilcuiti, cu tricouri cu D&G mare pe spate, si niste sclipici pe fata, ca de, cei mult nar avea de ce sa strice. stateau in grupulete in varful canapelelor emanand sictir si superioritate. and then there were the girls. fufe, tufe zicetile cum vreti. cu rochite, sandalute, gentute, margelute, pe care nu mai stiau cum sa le etaleze domnilor doritori. participand in ultimul timp la evenimente de o oarecare calitate, uitasem de acest gen de oameni. si mia fost bine cat am uitat. im not tryin to label all the people there. mai erau pe alocuri in mod cert si persoane ok. but not to many.
so i stood there, til 1, when the weddin music stopped, and then til 3 when the "cool people" went home.
abia atunci am mai ramas cativa, sa cantam, sa ne balanganim and basically relax, pe metallica, guns n roses, red hot chili peppers, elton john and queen, til 4.
4 hours of ordeal for 1 hour of fun. sa merite? i dont think so.

id go with incineration but im not catholic.

im not afraid of death. nu sunt unul din acei oameni care evita subiectul si se fac ca ploua, traind cu o falsa senzatie ca theyll go on foeva. nop, thats not me. in fact , mi se intampla cateodata sa ma gandesc what it would be like if i did in fact die. nu e morbid. chiar nu e. e natural presupun. privind totul dintrun punct de vedere totalmente egoist. ar fi way cooler for me to get out among the first. in felu asta nas fi eu aia care plange dupa altii. ca ar plange ei dupa mine, well thats a different story. desi nush cati ar plange. asta e o chestie care iarasi mi se pare interesanta. how many people would actually say :"im sorry shes gone. i WILL miss her." family aside. desi ar fi oarecum tardiv sa stii who did care.
anyways i sometimes feel like writin a will or somethin. nu cas avea mare lucru de lasat. but some thoughts. things i didnt or couldnt say to certain people. so they know. cus they deserve to know.
and the most important thing that ill mention in my will, pe care de fapt lam raspandit in randul persoanelor abilitate, but just to be sure. they must make sure im rly rly dead before they put me away.cus my worst nightmare is wakin up in a coffin deep under with no air left. i guess its all the horror movies and creepy discovery series.

almost, but not quite...

sambata seara. bucuresti. o vreme incredibil de mizera. ploaie marunta care nu bate vertical , ci drept in fata, parca in orice directie teai intoarce. stabilisem o incercare de intrare frauduloasa la chemical brothers. vroiam sa merg din mai, dar sa anulat. poate ca atunci nu as fi avut cu cine asa ca it was for the best. stabiliseram sa mergem in jur de 11, dar oamenii sau luat cu altele. asa ca here i was, all dressed up, in bed, watchin tv. si asa pana la 1 fara cand am zis bah dak nu suna in like the next 10 min eu imi bag picioarele si ma culc. din fericire au sunat. and so i left my warm bed and went out. si pentru ca spaga chiar functioneaza am intrat. ca verisoara unui ins dubios carei cunostea pe aia de la usa. neam inghesuit, am inghiontit si am ajuns in fata. and the music was good, si proiectiile au fost misto and nothin compared to shakin my head and jumpin around on block rockin beats.
and it was fun. and i didnt stay in and sleep.

relaxxxxxx

i neva could really understand jealous girlfriends. genul care innebunesc when they see the boyfriend pay any kind of attention to ei female. am avut si am astfel de exemplare ca prietene apropiate. asa ca am vazut lucruri care mau minunat nespus. cred ca cea mai tampita faza a fost atunci cand eram cu ea si prietenul la masa, at a fast food, si apare o colega a lui. ne saluta. el saluta, eu salut pretena mea se face ca no vede. ma rog fata pleaca. si apoi scandal . cummmm, indraznesti sa saluti o alta fata in prezenta mea. i dont want u to ever do that again. how dumb is that?
for the love of me i cannot get this. eu am mers mereu pe presupunerea logica: his ur guy, that means he chose u over any other. ce dreq e asa de greu de inteles. if he wants to dump u he will. nothin can stop him. asa ca while u have him, just enjoy, si nu pierde timp cu certuri idioate.
depasisem oarecum aceasta problema pana cand acum ceva vreme, mergand pe strada, vad apropiinduse a guy i hardly know and the woman. si in momentul in care am zis "buna" si doar atat nu mai mult am si vazuto cum se schimba la fata. and i felt as if my face was a dartboard or somethin. but i didnt fell offended. i just felt sorry for her.

push the button!

cat de tare ar fi daca ar exista ei memory player. toate amintirile posibile si imposibile sa fie stocate pe ur own private lil disk. si sa poti face un folderash cu chestiile marfa, si sa dai play si replay de cate ori vrei. si poate ca partea asta dak stau sa ma gandesc, cu chestiile misto, nar fi atat de buna. in ideea ca dak ai avea posibilitatea sa le retraiesti de cate ori ai chef, siar pierde tot farmecul.
despre altceva vreau eu sa vorbesc eu acum insa. all those sad, painful, miserable, crappy, awkward, unfortunate, distressin things. chestii pe care incerci time and time again sa ti le scoti din minte, si nu vor sa iasa. si stau acolo, eatin at ur brain. si o singura intamplare nasola, care poate a durat doar cateva secunde, makes u go back and forth, and replay it pana esti extenuat psihic. si nu ai ce sai faci. tre sa o lasi sasi faca reprezentatia, pana cand intrun tarziu, poate pentru ca a trecut mult timp, poate pentru ca a fost depasita de un eveniment chiar mai nefericit, dispare. and it goes somewhere in a drawer in the back of ur head si ameninta sa se intoarca la cea mai mica conexiune creata in acea directie.
e pentru astea , pentru toate astea, ce nash da sa existe a delete button.

its ok

mi sa intamplat de multe ori sa deschid b24fun sau sa trec pe langa un afis de pe strada si sa citesc despre un film, o piesa, un spectacol, un eveniment. sa mi se para misto sa zic "this i must!". sa ajung acasa sa intru pe mes sau sa dau niste telefoane and ask around. sa primesc raspunsuri de genul: "uh, pai vb mai tarziu", "a sorry da am alte planuri", "nu prea am chef", sau ignore. si pe fondul ideii "its like totally lame, wierd and not fun to do these sort of things on ur own" sa stau acasa si sa ma gandesc ce misto ar fi fost dak ajungeam acolo. asa sau dus multe seri, pe fundal nervos spre trist, si miam spus de multe ori, numai frate, im not gonna miss out on anymore good stuff. asa ca acum cateva zile, cand am vazut in b24 titlul "si caii se impusca. nu-i asa?", dupa ce am aplicat din nou treaba cu "hai ma vii la teatru?" si am primit the same old same replies, am zis ca time has come for a change.
asa ca mam dus singura.
thing is ca planurile mele to do it alone, all by myself, nu prea au tinut cus i ran into someone i kinnda knew. and all in all it was an ok evenin.
concluzia este. ill do it again. poate ca nu mai dau peste cineva cunoscut de data asta, but i can enjoy things all by myself. its not lame, its not wierd its quality me time.

green lights all the way, to a grey day...

e oficial. a venit toamna. toamna urata adica. toamna care se transforma rapid in iarna. toamna cu cer gri, fara soare, cu ploi marunte care tin zile intregi. and when u pull the curtains in the mornin u see the same thing u saw when u pulled them in the evenin. theres no sun to wake up to. i hate not wakin up to a sun.
sau terminat zilele calde. gata cu papucii. gata cu imbracamintea sumara. gata cu statul pe jos on some green grass or sun heated stairs. gata cu terasele. no more warm nights looking at the stars.
no more seaside awatin. gata cu concertele in aer liber. no more sudden need to leave ur house in the middle of the night and go out for a walk. gata cu vacanta.

in or out?

people i know have left or are plannin to leave outside. outside our lil country that is. overseas or not, doesnt rly matter its outside anyway. initial am dezbatut problema pornind de la intreabarea: "de ce ar vrea cineva sasi pareseasca familia si prietenii si sa plece intro alta tara?"start from scratch with virtually no help. try to feel at home in a country that is not theirs, and its never rly gonna be, no matter the years. a country that ,majourly forced, is taking them in but doesnt rly integrate them. they r part of it, but they r rly not. pentru ce? ca sa faci niste studii mai smechere, sa ai un job mai cool, sa faci bani mai multi. for the love of me nu vedeam motivatia. nu intelegeam cum se poate sa vrei asa ceva. i mean, our country may be small, and dirty and lack perspectives, but still its ours. and everything that matters most, at least to me is here.
miau trebuit doar trei zile in afara, dupa ceva timp cei drept, ca sami aduc aminte de ce.
pentru ca acolo e intradevar altfel. pentru ca dintrun punct logic si superficial de vedere e mai bine. pentru ca e mai curat. pentru ca lumea e mai educata. pentru ca locurile frumoase dintrun punct sau altul de vedere pe care le poti vedea sunt mai multe. pentru ca mancarea e mai buna. pentru ca posibilitatile sunt mai multe. pentru sansele de a vedea sau face chestii pe care aici nu le vezi respectiv faci. pentru posibilitatea de a invata sau perfectiona o limba straina. pentru a cunoaste oameni noi. pentru a comunica mai mult si mai altfel.
si asta doar in trei zile. dak mie care sunt o "nu plec din tara ca nu are rost" convinsa miau trebuit trei zile, imagine the possibilities.
totusi gandul ca oameni mai mult sau mai putin apropiati mie au plecat si o sa plece, makes me incredibly sad. like im gonna be left all alone soon, cand o sa se destepte cu toti ca theres nothin left to do here. like im livin in my lil glass ball, and the world is happenin outside me. and ill just stay here and look at it, and grow old and alone with my cats like mr lazarescu.

trip accomplishments

visited the places i grew up in and my grandma after 7 years or so.(made me happy to remember my childhood and sad to see how things have changed)
left the country after 3 years or so.(things are different out there. things are better. or at least they seem to be)
am rezistat fara comp, tel, radio or any kind of external entertainment for 3 days or so in the middle of the mountains. ( it was easier than i expected)
i befriended a hourse. i lured him with apples. (ive always wanted to do that!)
i got together with relatives i hadnt seen in years or hadnt seen at all.(its good to know to have them, even if they r far away)
i drove a mercedes.( not for long, but enough to love it)
i actually didnt care i had ei cell phone with me. (its not that necessary)
oh and i almost forgot...i saw ei squirell!

i got it and its got me

au trecut 5 ani. 5 ani decand am ajuns in bucuresti. tin minte prima data cand am calcat in romana. eram la stop si erau atatia oameni, incat nu stiam ce sa fac. sa stau pe loc sau sa ma misc. mam miscat intrun final. acum dupa 5 ani de stat in bucuresti in care sa zicem am stat efectiv cam 6 luni pe an, realizez ca im sort of part of it.
descopar involuntar ca i miss it when im not there, ca im happy when i go back. its my city now.
aud multi oameni spunand "nu suport galagia, aglomeratia, traficul, poluarea". fuck it. compenseaza prin atatea. its got the old streets, its got the old buidings, its got all the lil special places waiting to be discovered, its got history.
nothin compares to sittin on the stairs, listenin to some good music , lookin at the people passin by and relaxin.

a da...si e curent.

oricat as incerca nu reusesc sa inteleg persoanele care stau la macul din pasaj de la universitate. first of all, e curent. second its dark and grey and sad. third se perinda tot soiu de aurolaci si dubiosi peacolo. forth e urat. nuti ofera nici un punct bun. e mac de care eu una nu prea consum, except icecream. nu e muzica sau ceva. nu e amplasare misto. nu e vedere misto. nu e lume misto. sooo i honestly find no pluses. so why i jesuss name would u want to spend any time there?

...si ploua...

i like 13 and i like 3. i hate even numbers. i hate 2 and i hate 4. nush de ce da numi plac. numi plac nici zilele pare. pare pentru ca suna a pare nu pentru ca sunt neparat. marti, joi, sambata, duminica. toate suna par. imi plac luni,miercuri si vineri.
azi e luni. si e 3. but im 24.

rain-->umbrella

niciodata nu am inteles de ce ies oamenii din casa fara umbrela when rain is involved. si nu vorbesc acum despre ploaia de vara, care tine 10 min, sau o usoara scuturare de nori cand afara deja se zareste ceva soare, si e de inteles ca nu te cari cu umbrela dupa tine. nu vorbesc nici despre cei care vazand clar ca o sa ploua, si e innorat si bate vatul si o sa fie furtuna, si totusi nusi iau umbrela ca poate poate. vorbesc stric despre cei care cand ploua de ieri, a plouat azi noapte, ploua cand sau trezit si e fapt stiut ca va ploua si azi, totusi nu-si iau umbrela. asta dusa la extrem, dar anyway, my point is...daca ploua why dont u take ur freakin umbrella withcha. thats wa it was made fo.

sauvage?

citisem despre el prin reviste. il vazusem prin filme. era o notiune pe care o intelegeam si nu ma preocupa sau deranja in vreun fel. metrosexualul. intradevar brad pitt sau beckham dau bine pe hartie si la tv. and thats all i saw til recently. cand iesind de cateva ori in oras, si in compania unui tip pe care nul priveam cu vreo atentie speciala sa tot descopar pe parcursul conversatiei pretty disturbin things dak stai sa te gandesti.
EL ne da sfaturi noua fetelor, ma rog nu mie, despre cum sa obtii bronzul perfect, fara sa te arzi, ce creme tre sa folosesti , cat tre sa stai la solar, ce vitamine tre sa iei ca sa ai pielea mai nushcum. EL isi face manecura si pedecura. EL merge regulat la sala ca nu cumva sa apara burtica. EL isi face electrostimulare sa previna orice tip de grasimi inestetice. El nu mananca anumite chestii ca sa nu se ingrase. EL se tunde regulat si foloseste geluri si spume. si tot EL are anumite informatii referitoare la epilare care nu prea ajung la guys in general. EL stie despre ultimu model de ochelari de soare aparuti la nush ce marca smechera si despre nush ce super camasa de la o alta firma de firma.
ce dreq sa mai inteleg eu de aici. nush dak ar trebui sa ma deranjeze ca pe omul asta il preocupa more girl stuff than me sau sa ma bufneasca rasul gandinduma ca el isi asuma neobligat de nimeni multe din chestiile pe care le mentionam anterior la "why it sux beein a girl"?
anyway it troubles me.

i guess some dont

its sad that a friendship that lasted for more than a decade can end just like that, in three blinks of an eye. its even sadder when it ends for no good reason, with some hatefull words. that kind of words that ud neva expect from someone who calles himself ur friend and are soo surprisin that, in that moment, u cant even process them. u just hear them rollin down, like little drops of rain that u cant feel when it starts, but by the time its over ur all wet.
and then its sad when u see a movie u saw together, and u remember those funny lines that u used as a leitmotif for weeks and weeks. and when u eat a certain dish that u had together one sunny day in the kitchen while gossipin about all sorts of nothings. and when u have some real interestin news that u used to share, but now u cant. and when, by some wierd coincidence u run into the person u havent talked to in soo long, and its all so freakin awkward that ur just left with no words, in or out, and with a dumb look on ur face.
its sad cus breakups are made for lovers, not for friends. cus friends r suppose to be there, and take u as u are, with all ur falts and flaws, cus u take them like that as well.
i thought friends r suppose to live happily ever after.

why it sux beein a girl

first and foremost, that absolutely, wonderfully, fantastically great few days a month that u cant escape til its too late. beein the one that has to worry bout gettin pregnant, and consequently about the protection before and after and in between. havin to actually make them children, which is not ei pleasant experience. the boobs, which carry the possibility of boob cancer, thats pretty rare in guys. they also need the bra, thats means havin to worry bout one extra clothin item. the need to be hairless in certain areas, that leads to painful usually monthly experiences. the need to look good, cus lets be honest, if a guy has cellulite noone gives a fuck, but if a girl has it shes a fat cow. the need of manicure, pedicure, and hair care and make up and all that shizzle, that costs time, money and stress. having too many clothin choices which makes it that much harder to choose (see skirts, and dresses, and high heels, and bags). the fact that, by costom, we r not suppose to make the first step where guys r concearned, just hag round and wait.the fact that, by nature, we get scared easier, we cry more, we stress more, we worry more, we care more.
and all this is true, cus while most of the girls i know, at one time or another, said the words :"i wish i was a guy", not ever have i heard a guy wishin to be a girl.

the land of all possibilities

americanii continua sa ma socheze cu inventiile lor. am dat intamplator peste o emisiune care prezenta ceva numit "lil beauties" si era un fel de miss pentru fetite de la 3 la 6 ani. gizas lord oh mighty! deci parinti obsedati ca altfel nu pot sa le zic, isi luau copiii, ii tarau prin toata america de la concurs la concurs. deci aratau fetele alea ca niste papusi barbie. dar eu am vazut sincer mai mult niste chuckies. erau machiate, date cu spray sa para bronzate, gene false, dinti falsi pt ca multe naveau, par coafat de ziceai cau peruci, obsedate de zambetul caracterisic continuu.
treaba dubioasa e ca toate mamele, fara exceptie erau cam batrane pentru astfel de copiii, grase si urate. deci asta ma face sa cred ca erau doar niste femei triste care nau realizat mare lucru si isi mutau frustrarile interioare si exterioare pana la urma pe saracii copii.
no further comment.

cest fini la comedie.

"im no longer happy". atat. asta este replica folosita de costel to dump aneta dupa aprox patru ani de relatie. tre sa recunosc erau cuplul most likely to get married and pretty soon too. au facut aceeasi facultate, aveau prieteni comuni, faceau totul impreuna, aproape locuiau impreuna, urmau sa locuiasca impreuna oficial in noul apartament. they were my vision of the couple. ma vazusem cu ei acum vreo luna si totul parea ok. iesisera sa manance in oras cum faceau de obicei cand ea iesea de la servici. radeau, vorbeau. nu pot spune cam reperat ceva anormal, tensiunea caracteristica unei viitoare despartiri. poate nu eram destul de atenta.
faza e ca nu sunt primii. acu ceva timp sa despartit si mitica de janeta tot dupa o relatie de vreo 5 ani cu locuit impreuna si facut totul impreuna si tot tacamul apropiat de maritis. ca sa nu mai socotim experiente mai vechi ale altor dudui care dupe ceva ani de relatie aparent buna au fost lasate cu mufansoare. intotdeauna am privit din afara treburile astea, ive been the sholder they cryied on, am ascultat in continuu intrebarea "dar de ce? cu ceam gresit?" am incercat sa raspuns intrun stil cat mai diplomat si de altfel caracteristic conceptiei mele. na fost sa fie. nu vati potrivit. o sa gasesti mai bun. cateodata mam saturat sa aud aceeasi chestie ova and ova again but thats wa friends are fo.
deci intrebarea e wtf is going on? e o oarecare similitudine intre toate aceste cazuri. all long term relationships, all practically livin together, all in that "just the two of us doin everythin together" rutin, all the girls under the apparently very bad impression that we are perfect together, hes the one and well get married and live happily eva after. se pare ca nu era si parerea lor. of the dumpers.
poate expresia pe care nu o mai tin minte prea bine, dar zicea ceva de genu "if uve already milked the cow, why buy it?" este cat de cat accurate. poate ca prea mult trai in comun strica. poate ca nui asta reteta.
oricum in putinul optimism care mia ramas eu inca mai cred ca its not the rule of relationships, its just them. ma intreb la cate despartiri mai trebui sa asist ca sa ajung la realitate.

and this is just the exterior...

stau si ma uit si cam toate, de fapt cred ca toate prietenele mele se incadreaza intrun oarecare tipar. pretty short, dark hair, dark eyes, capacitate ridicata de bronzare, light weight, size s, b cup, and so on. si de ce nus si eu in tiparul asta? im sick and tired of beein different. nu pot face schimb de haine, lucru pe care de altfel nul suport, dar asa ca idee. si in general de ce tre sa fac eu nota discordanta? de ce sunt aia alba din toate pozele de la mare? de ce sunt aia blonda din toate pozele period? de ce nu pot sa port si eu fuste scurte si topuletze minuscule? de ce ma simt ca un cocostarc atunci cand imi pun pantofi cu toc in picioare? aaaa, i almost forgot de ce sunt singura care poarta ochelari? why r my genes so freaky different?
imi amintesc cu nostalgie cele cateva ore petrecute in aeroportul din amsterdam. i rly blended in there. twas good. all the girls were blonde, they had blue eyes, they were...well lets say rubensiene. and most of them wore glasses. it felt good to be normal.

to paris...

nu aveam o problema cu avioanele. cunosteam oameni panicati care nu s-au suit vreodata in avion si cica nici n-au de gand, chiar daca li s-ar oferi o calatorie moca sa zicem. cunoasteam si oameni care beau, se dopeaza or waeva before they go on. nu pot nega, simteam si eu un sort of anxiousness de fiecare data cand era cazul sa zbor. dar intotdeauna am mers pe principiul: it blows up, u die, and thats that. se petrece repede. pana mea. no biggie. pe drumul de intoarcere de la paris, sub influenta disneyland unde am nimerit fara sa vreau intr-un mini-montagne-rousse, chestie pe care o evit cat pot de mult in orice parc de gen merg, am avut un moment de sclipire. si mi-am dat seama ca toata teoria mea e pure crap. u dont blow up. u simply drop. drop for many many many meters. like a never ending montagne-rousse. si atunci pentru cateva secunde, in avion, am intrat in panica.
i guess i could always ride a bike...

daia!

"auzi? da tu de ce vorbesti in engleza?" aud destul de des intrebarea asta. si mam cam saturat sa raspund la ea. cei asa ciudat? senzatia mea era ca sa zicem 50% din populatia romaniei vorbeste engleza. sa lasam la o parte lumea de la sate, persoanele trecute de o anumita varsta si tot ramane un procent mare care ar trebui sa inteleaga the basics of english. si oricum lumea cu care intru eu in contact ar trebui sa faca in genere parte dintro anumita categorie, care, ca si mine, a facut engleza daca nu din clasa a doua, atunci macar a cincea. care traieste cu muzica in engleza, cu filme in engleza, cu stiri si programe tv in engleza, reviste si carti in engleza, job related terms in engleza and so on. si atunci ce va mirati fratilor atat. ce va uitati ciudat la mine, simi intrebati prietenii, atunci cand nu ma intrebati pe mine: "da prietena ta de ce nu vorbeste romana?". nu, nu incerc sa ma dau mare, sa va dovedesc ce stiu eu, sa par superiorisima si interesantisima. nu dragilor, i simply love the english language and all that it has to offer. da, de multe ori cuvintele in vin mai repede in engleza, sau pur si simplu suna mai bine. and u cant fight me on that. nu gasim noi in romana nimic care sa se compare cu "predicament" sau cu "superfluous". not even remotely close. nu degeaba sa nascut shakespeare englez. singura chestie pe care o regret profund este ca the children of our times nu vor mai stii cei aia: "uhhhh....what does this button doooo?" or "siupa cow, to the rescue!".

i will find the answer!

exista prea multa muzica buna. asta e concluzia mea. si tot incerc sa gasesc o solutie, to somehow bring it all together, dont miss a thing, but its quite impossible. like for example all the new tv series. each episod has at least 5 songs, din care de obicei gasesc intre 1 si 3 care chiar imi plac. multiply that with the numer of episodes, and then with the number of seasons, and then with the number of tv series i watch and, well, u do the maths.
plus ca most of the artist that sing them are virtually unknown to me. and every artist has other songs that i dont know, so multiply with that as well and u practically reach the infinity.
plus ca sa zicem gasesc un cantec super, extra, nemai. i obsess bout it for a few days, and then i move on to the next one. and a perfectly good song is lost, generally for ever.
something must be done. nush cum , in ce mod, cu ce mijloace, but something must be done. o organizare, un top, o lista, something to keep them alive.

to be or not to be...smart?

pana de curand consideram ca its good to be smart, and basically helpful in life. dar poate nui chiar asa. maybe its better to be dumber. why? cus, as a not so smart person, nu mai ai atatea intrebari existentiale, framantari interioare and shizzle, care contrar parerilor, dont bring one at peace with himself or the universe, but end up drivin him crazy. si ce dovada mai clara decat ca majoritatea geniilor au luato razna intrun final mai apropiat sau departat.
asa ca ma gandesc ca totusi faimoasa replica: "fericiti cei saraci cu duhul...", is not so overrated. maybe jesus knew wa he was sayin afterall.

"si tu ce faci?lucrezi?"

i feel like ive reached that fatal moment in the movies when usually the not so young anymore girl is the frequent target of subtle questions such as: "so r u seein anyone significant?"and "dont u think u should start considerin settlin down?". lasand la o parte aspectul sentimental, pe care in timp am invat sal suprim to the point of almost nothin, intrebarile mele sunt adaptate la cel profesional. asa ca almost everybody, incepand cu fostii colegi peste care dau intamplator, cunostintele relativ usurele si ajungand la familie, totul se reduce basically la:"si tu ce faci? lucrezi?" de fapt de multe ori se sare direct la "tu unde lucrezi?".asta ca sa dovedeasca si mai clar ca eu sunt aia out of tune. eu ma fofilez simpatic si scot ceva de genu: "pai sunt la master. mai am de dat o licenta.(i throw that in in hope of some understandin)." in momentul ala persoana, mai mult sau mai putin subtil face ochii mari as in: "doahhhh...wtf...everybody does that and has a job...wa r u? a retardo or a freak?"; dar tot ce iese e un zambet amabil. am grija sa adaug "dar am inceput sa caut; am trimis si niste cvuri, dar nu mi sa raspuns, bla bla bla." ofc they know as well as i do, its crap, bullshit. fact is im in denial. adica tot zic ca ma apuc since last fall. but i cant bring myself to that. acu a venit si vara. chiar ca nu merge. nui de stat inchis in birou, sau de circulat cu mijloacele de transport in comun unde aerul e o chestie greu de gasit. nu chiar nu merge. o mai las umpic, pana prin august septembrie sa zicem. intre timp primesc constant cunoscute mailuri cu "2953984384230 de joburi care corespun profilului dumneavoastra au fost postate pe situl nostru suckyjobs.ro". ma mai uit pe ele, vad chestii care ar merge, dar pe caldurile astea....neah....
thing is...i got no freakin clue despre ceas vrea sa fac.chiar nu stiu. si asta de obicei debusoleaza si cei mai ferventi dornici sa ma ma ilumineze intrale muncii. "cum adica nu stii? tre sa stii.ceti place sa faci, ce tiar placea sa faci?". uhhh "waste time, listen to music, watch tv, hag out with friends, be free esentially" that dont do much good. truth of the matter is id like to do somethin artistic, but unfortunately i aint got the necessary talent. im an artist trapted in a regular person. sux fo me.
anyway, ill just go with the flow and hope it dont take me to the bermuda triangle.or maybe thats the solution.

si totusi

ma lovit o treaba. as a reply to an older post. lasand la o parte faptul ca suntem o generatie depresiva, realizez cu stupoare ca suntem si o generatie diferita. aparte. cum nau mai fost si nu vor mai fi. suntem generatia de la mijloc. am prins vremile alea ceausiste, am trait viata aia simplista, naiva si oarecum perfecta pentru varsta respectiva, cand optiunile nu erau multe si fiecare lucru minor era gustat din plin, cu extazul si optimismul caracteristic varstei. au fost vremuri bune si necesita un post doar al lor. apoi aproximativ la momentul oportun, cand a inceput scoala, sa schimbat regimu. si am avansat si noi odata cu tara. posibilitatile au crescut, oportunitatile sau multiplicat si viata a evoluat. acum, adica exact cand ar trebui, incepem si noi sa intram in rand cu lumea, sa avem aspiratii inalte si la drept vorbind posibilitati pe masura ca sa le satisfacem.
nimeni nui ca noi. cei dinainte oricat ar vrea nu inteleg lumea de azi, si raman niste adaptati inadaptati.cei de dupa sunt in opinia mea in linie dreapta catre superficialitate. privesc cu superioritate si dispret tot cea fost inaite dar nu stiu nimic.habar nau.theyll never have what we had.
but then again maybe its just me.

things are happenin...

but like the seaside...

summer is coming...and its warm outside...and im going out for a walk in the evening...its like the seaside...but no sand under my feet...but like the seaside...but no breeze in my hair...but like the seaside...but no salty smell in the air...but like the seaside...but no sound of waves...but like the seaside...but only my imagination...but like the seaside...

?'

or hop on the right one and derail...

?

so what happens if u dont hop on the right train?

must be the aliens!

we is a depressive generation. i mean, like most of my friends. nobodys satisfied, nobodys at peace. lesne de inteles ca im part of this happy gang. i might even be the leader.
wtf is going on? was there something in the milk they fed us? are we all alien experiments? asta ar fi intradevar o ipoteza plauzibila.
the lil green ones came one day and said :"lets fuck up some children. fuck them really well. see just how demented, paranoid and suicidal they can get. that should be fun. bwahahaha".

i do.

I'll always be by your side
Even when you're down and out
I'll always be by your side
Even when you're down and out
I just wanted to be your housewife
All I wanted was to be your housewife
I'll iron your clothes
I'll shine your shoes
I'll make your bed
And cook your food
I'll never cheat
I'll be the best girl you'll ever meet
And for a diamond ring
I'll do these kinds of things
I'll scrub your floor
Never be a bore
I'll tuck you in
I do not snore
I'd wear your black eyes
Bake you apple pies
I don't ask whys
And I trys not to cry
I'll always be by your side
Even when you're down and out
I'll always be by your side
Even when you're down and out
And it's nearly midnight
And all I want with my life
Is to be a housewife
Is to be a housewife
'Cause it's nearly midnight
And all I want with my life
Is to die a housewife
Is to die a housewife

bon soir, gilbert

i-am vazut prima data acum vreo unu doi ani in cismigiu. auzisem despre ei, dar mi-i imaginam altfel. mai simpli, mai urati. but they're not. they are white, and tall, and lonely even when they are not, and emo and in a way human. i mean it. look closely. they have the soft skin, and joints and everything. cei din cismigiu sunt chiar tatuati. lucru care ma prost dispune iremediabil. but recently after walkin pass it maybe a hundred times, ive noticed a new one. lonelier then any other. so i decided i would take him. he would be mine. he looks french. i thought i would give him a french name. maybe jerome, maybe gilbert, maybe roger. so every night i pass him by and say "bon soir, gilbert".

crazyish

vi se intampla vreodata sa vorbiti singuri? i find myself doing that pretty often lately.oricum its an old habit. its not crazy.or is it? adica frate i believe its only natural when u see a kitschishly dressed girl to go "thats not hot".or a cute guy "omg!".or a nice antique house "now thats a nice piece of architecture".or a screaming brat "would u shut the fuck up!". noo...this cant be crazy.u simply cant call me troubled. its just a way of expressing urself when theres no friend around to comment with u.right?right.

am citit "mam hotarat sa devin prost". si se pare ca nu sunt totusi singura care a ajuns la aceeasi concluzie, prezentata de altfel intrun post anterior: beein smart isnt always helpful. ma rog ca personajul duce lucrurile umpic la extrem in incercarea lui de a scapa de aceast defect, e alta poveste. eu nu ma gandisem serios la o metoda de remediere a situatiei, dar se pare ca ar exista. si , strangely enough e reprezentata de un job important, care produce bani, si toate luxurile aferente acestora, si o anulare aprope totala a unei vieti socio- culturale sa zicem. or , si dasta zic strangely enough, cam astea sunt principalele lucruri de care ma feresc eu in momentul de fata de nu se poate. si atunci se pare ca desi si eu si el am plecat de la aceeasi premisa: beein smart dont rly help with ur mental stability, eu ma intrept in directia total opusa. si avand in vedere ca la el a functionat, i wonder where ill get.