cineva acolo sus ma iubeste.

am cumparat ultimul bilet la kumm! in primul rand!atat!

gata.

am fost la targul de joburi. sad. am trecut pe la cele 100 si de standuri, am ascultat scurte prezentari , am lasat cvuri, am luat brosuri. si nam vazut nimic interesant. dar asta e. im out of options. zarurile au fost aruncate. acum sa vad cine suna, si probabil voi da cu banul in alegerea unuia din joburile cu aceleasi descrieri plictisitoare si sobre pentru ca mai mult deatit nu pot sa fac.
sa terminat. gata cu sculatul la 12. gata cu noptile pierdute aiurea. no more wastin time with tv, comp, long walks, shop hoppin. its the beginnin of the end. my last days of freedom. and then the system shall have me.

radiografia unei seri majoritar ratate.

we decided to go to tom wilsons circus party in b52. asa ca mam imbracat cum am crezut eu. lejer si amuzant. de b52.si circus party. so we get there and (surprise!) the people decide they dont rly like it. "lets go to fratelli". ofc i said no way jose. initially. dar ca sa nu se uite toti urat la mine si sa zica cas gica contra, si mai ales pt ca mi sa spus "ok, dak e nasol plecam.", am zis hai bine, treaca de la mine.
si asa am ajuns la magnifico-mirifica locatie unde se perinda smecherii de bucuresti. o sala mare, pe malul lacului, canapele, bla bla. seara aparent cu specific german or somethin. o fanfara pe scena, un fel de bufet de unde lumeasi lua carnaciori and shizzle. ce mai, eram ca la nunta. si lumea....ei bine lumea, era exact ce asteptam. baetzashi spilcuiti, cu tricouri cu D&G mare pe spate, si niste sclipici pe fata, ca de, cei mult nar avea de ce sa strice. stateau in grupulete in varful canapelelor emanand sictir si superioritate. and then there were the girls. fufe, tufe zicetile cum vreti. cu rochite, sandalute, gentute, margelute, pe care nu mai stiau cum sa le etaleze domnilor doritori. participand in ultimul timp la evenimente de o oarecare calitate, uitasem de acest gen de oameni. si mia fost bine cat am uitat. im not tryin to label all the people there. mai erau pe alocuri in mod cert si persoane ok. but not to many.
so i stood there, til 1, when the weddin music stopped, and then til 3 when the "cool people" went home.
abia atunci am mai ramas cativa, sa cantam, sa ne balanganim and basically relax, pe metallica, guns n roses, red hot chili peppers, elton john and queen, til 4.
4 hours of ordeal for 1 hour of fun. sa merite? i dont think so.

id go with incineration but im not catholic.

im not afraid of death. nu sunt unul din acei oameni care evita subiectul si se fac ca ploua, traind cu o falsa senzatie ca theyll go on foeva. nop, thats not me. in fact , mi se intampla cateodata sa ma gandesc what it would be like if i did in fact die. nu e morbid. chiar nu e. e natural presupun. privind totul dintrun punct de vedere totalmente egoist. ar fi way cooler for me to get out among the first. in felu asta nas fi eu aia care plange dupa altii. ca ar plange ei dupa mine, well thats a different story. desi nush cati ar plange. asta e o chestie care iarasi mi se pare interesanta. how many people would actually say :"im sorry shes gone. i WILL miss her." family aside. desi ar fi oarecum tardiv sa stii who did care.
anyways i sometimes feel like writin a will or somethin. nu cas avea mare lucru de lasat. but some thoughts. things i didnt or couldnt say to certain people. so they know. cus they deserve to know.
and the most important thing that ill mention in my will, pe care de fapt lam raspandit in randul persoanelor abilitate, but just to be sure. they must make sure im rly rly dead before they put me away.cus my worst nightmare is wakin up in a coffin deep under with no air left. i guess its all the horror movies and creepy discovery series.

almost, but not quite...

sambata seara. bucuresti. o vreme incredibil de mizera. ploaie marunta care nu bate vertical , ci drept in fata, parca in orice directie teai intoarce. stabilisem o incercare de intrare frauduloasa la chemical brothers. vroiam sa merg din mai, dar sa anulat. poate ca atunci nu as fi avut cu cine asa ca it was for the best. stabiliseram sa mergem in jur de 11, dar oamenii sau luat cu altele. asa ca here i was, all dressed up, in bed, watchin tv. si asa pana la 1 fara cand am zis bah dak nu suna in like the next 10 min eu imi bag picioarele si ma culc. din fericire au sunat. and so i left my warm bed and went out. si pentru ca spaga chiar functioneaza am intrat. ca verisoara unui ins dubios carei cunostea pe aia de la usa. neam inghesuit, am inghiontit si am ajuns in fata. and the music was good, si proiectiile au fost misto and nothin compared to shakin my head and jumpin around on block rockin beats.
and it was fun. and i didnt stay in and sleep.

relaxxxxxx

i neva could really understand jealous girlfriends. genul care innebunesc when they see the boyfriend pay any kind of attention to ei female. am avut si am astfel de exemplare ca prietene apropiate. asa ca am vazut lucruri care mau minunat nespus. cred ca cea mai tampita faza a fost atunci cand eram cu ea si prietenul la masa, at a fast food, si apare o colega a lui. ne saluta. el saluta, eu salut pretena mea se face ca no vede. ma rog fata pleaca. si apoi scandal . cummmm, indraznesti sa saluti o alta fata in prezenta mea. i dont want u to ever do that again. how dumb is that?
for the love of me i cannot get this. eu am mers mereu pe presupunerea logica: his ur guy, that means he chose u over any other. ce dreq e asa de greu de inteles. if he wants to dump u he will. nothin can stop him. asa ca while u have him, just enjoy, si nu pierde timp cu certuri idioate.
depasisem oarecum aceasta problema pana cand acum ceva vreme, mergand pe strada, vad apropiinduse a guy i hardly know and the woman. si in momentul in care am zis "buna" si doar atat nu mai mult am si vazuto cum se schimba la fata. and i felt as if my face was a dartboard or somethin. but i didnt fell offended. i just felt sorry for her.

push the button!

cat de tare ar fi daca ar exista ei memory player. toate amintirile posibile si imposibile sa fie stocate pe ur own private lil disk. si sa poti face un folderash cu chestiile marfa, si sa dai play si replay de cate ori vrei. si poate ca partea asta dak stau sa ma gandesc, cu chestiile misto, nar fi atat de buna. in ideea ca dak ai avea posibilitatea sa le retraiesti de cate ori ai chef, siar pierde tot farmecul.
despre altceva vreau eu sa vorbesc eu acum insa. all those sad, painful, miserable, crappy, awkward, unfortunate, distressin things. chestii pe care incerci time and time again sa ti le scoti din minte, si nu vor sa iasa. si stau acolo, eatin at ur brain. si o singura intamplare nasola, care poate a durat doar cateva secunde, makes u go back and forth, and replay it pana esti extenuat psihic. si nu ai ce sai faci. tre sa o lasi sasi faca reprezentatia, pana cand intrun tarziu, poate pentru ca a trecut mult timp, poate pentru ca a fost depasita de un eveniment chiar mai nefericit, dispare. and it goes somewhere in a drawer in the back of ur head si ameninta sa se intoarca la cea mai mica conexiune creata in acea directie.
e pentru astea , pentru toate astea, ce nash da sa existe a delete button.

its ok

mi sa intamplat de multe ori sa deschid b24fun sau sa trec pe langa un afis de pe strada si sa citesc despre un film, o piesa, un spectacol, un eveniment. sa mi se para misto sa zic "this i must!". sa ajung acasa sa intru pe mes sau sa dau niste telefoane and ask around. sa primesc raspunsuri de genul: "uh, pai vb mai tarziu", "a sorry da am alte planuri", "nu prea am chef", sau ignore. si pe fondul ideii "its like totally lame, wierd and not fun to do these sort of things on ur own" sa stau acasa si sa ma gandesc ce misto ar fi fost dak ajungeam acolo. asa sau dus multe seri, pe fundal nervos spre trist, si miam spus de multe ori, numai frate, im not gonna miss out on anymore good stuff. asa ca acum cateva zile, cand am vazut in b24 titlul "si caii se impusca. nu-i asa?", dupa ce am aplicat din nou treaba cu "hai ma vii la teatru?" si am primit the same old same replies, am zis ca time has come for a change.
asa ca mam dus singura.
thing is ca planurile mele to do it alone, all by myself, nu prea au tinut cus i ran into someone i kinnda knew. and all in all it was an ok evenin.
concluzia este. ill do it again. poate ca nu mai dau peste cineva cunoscut de data asta, but i can enjoy things all by myself. its not lame, its not wierd its quality me time.

green lights all the way, to a grey day...

e oficial. a venit toamna. toamna urata adica. toamna care se transforma rapid in iarna. toamna cu cer gri, fara soare, cu ploi marunte care tin zile intregi. and when u pull the curtains in the mornin u see the same thing u saw when u pulled them in the evenin. theres no sun to wake up to. i hate not wakin up to a sun.
sau terminat zilele calde. gata cu papucii. gata cu imbracamintea sumara. gata cu statul pe jos on some green grass or sun heated stairs. gata cu terasele. no more warm nights looking at the stars.
no more seaside awatin. gata cu concertele in aer liber. no more sudden need to leave ur house in the middle of the night and go out for a walk. gata cu vacanta.

in or out?

people i know have left or are plannin to leave outside. outside our lil country that is. overseas or not, doesnt rly matter its outside anyway. initial am dezbatut problema pornind de la intreabarea: "de ce ar vrea cineva sasi pareseasca familia si prietenii si sa plece intro alta tara?"start from scratch with virtually no help. try to feel at home in a country that is not theirs, and its never rly gonna be, no matter the years. a country that ,majourly forced, is taking them in but doesnt rly integrate them. they r part of it, but they r rly not. pentru ce? ca sa faci niste studii mai smechere, sa ai un job mai cool, sa faci bani mai multi. for the love of me nu vedeam motivatia. nu intelegeam cum se poate sa vrei asa ceva. i mean, our country may be small, and dirty and lack perspectives, but still its ours. and everything that matters most, at least to me is here.
miau trebuit doar trei zile in afara, dupa ceva timp cei drept, ca sami aduc aminte de ce.
pentru ca acolo e intradevar altfel. pentru ca dintrun punct logic si superficial de vedere e mai bine. pentru ca e mai curat. pentru ca lumea e mai educata. pentru ca locurile frumoase dintrun punct sau altul de vedere pe care le poti vedea sunt mai multe. pentru ca mancarea e mai buna. pentru ca posibilitatile sunt mai multe. pentru sansele de a vedea sau face chestii pe care aici nu le vezi respectiv faci. pentru posibilitatea de a invata sau perfectiona o limba straina. pentru a cunoaste oameni noi. pentru a comunica mai mult si mai altfel.
si asta doar in trei zile. dak mie care sunt o "nu plec din tara ca nu are rost" convinsa miau trebuit trei zile, imagine the possibilities.
totusi gandul ca oameni mai mult sau mai putin apropiati mie au plecat si o sa plece, makes me incredibly sad. like im gonna be left all alone soon, cand o sa se destepte cu toti ca theres nothin left to do here. like im livin in my lil glass ball, and the world is happenin outside me. and ill just stay here and look at it, and grow old and alone with my cats like mr lazarescu.