why it sux beein a girl

first and foremost, that absolutely, wonderfully, fantastically great few days a month that u cant escape til its too late. beein the one that has to worry bout gettin pregnant, and consequently about the protection before and after and in between. havin to actually make them children, which is not ei pleasant experience. the boobs, which carry the possibility of boob cancer, thats pretty rare in guys. they also need the bra, thats means havin to worry bout one extra clothin item. the need to be hairless in certain areas, that leads to painful usually monthly experiences. the need to look good, cus lets be honest, if a guy has cellulite noone gives a fuck, but if a girl has it shes a fat cow. the need of manicure, pedicure, and hair care and make up and all that shizzle, that costs time, money and stress. having too many clothin choices which makes it that much harder to choose (see skirts, and dresses, and high heels, and bags). the fact that, by costom, we r not suppose to make the first step where guys r concearned, just hag round and wait.the fact that, by nature, we get scared easier, we cry more, we stress more, we worry more, we care more.
and all this is true, cus while most of the girls i know, at one time or another, said the words :"i wish i was a guy", not ever have i heard a guy wishin to be a girl.

the land of all possibilities

americanii continua sa ma socheze cu inventiile lor. am dat intamplator peste o emisiune care prezenta ceva numit "lil beauties" si era un fel de miss pentru fetite de la 3 la 6 ani. gizas lord oh mighty! deci parinti obsedati ca altfel nu pot sa le zic, isi luau copiii, ii tarau prin toata america de la concurs la concurs. deci aratau fetele alea ca niste papusi barbie. dar eu am vazut sincer mai mult niste chuckies. erau machiate, date cu spray sa para bronzate, gene false, dinti falsi pt ca multe naveau, par coafat de ziceai cau peruci, obsedate de zambetul caracterisic continuu.
treaba dubioasa e ca toate mamele, fara exceptie erau cam batrane pentru astfel de copiii, grase si urate. deci asta ma face sa cred ca erau doar niste femei triste care nau realizat mare lucru si isi mutau frustrarile interioare si exterioare pana la urma pe saracii copii.
no further comment.

cest fini la comedie.

"im no longer happy". atat. asta este replica folosita de costel to dump aneta dupa aprox patru ani de relatie. tre sa recunosc erau cuplul most likely to get married and pretty soon too. au facut aceeasi facultate, aveau prieteni comuni, faceau totul impreuna, aproape locuiau impreuna, urmau sa locuiasca impreuna oficial in noul apartament. they were my vision of the couple. ma vazusem cu ei acum vreo luna si totul parea ok. iesisera sa manance in oras cum faceau de obicei cand ea iesea de la servici. radeau, vorbeau. nu pot spune cam reperat ceva anormal, tensiunea caracteristica unei viitoare despartiri. poate nu eram destul de atenta.
faza e ca nu sunt primii. acu ceva timp sa despartit si mitica de janeta tot dupa o relatie de vreo 5 ani cu locuit impreuna si facut totul impreuna si tot tacamul apropiat de maritis. ca sa nu mai socotim experiente mai vechi ale altor dudui care dupe ceva ani de relatie aparent buna au fost lasate cu mufansoare. intotdeauna am privit din afara treburile astea, ive been the sholder they cryied on, am ascultat in continuu intrebarea "dar de ce? cu ceam gresit?" am incercat sa raspuns intrun stil cat mai diplomat si de altfel caracteristic conceptiei mele. na fost sa fie. nu vati potrivit. o sa gasesti mai bun. cateodata mam saturat sa aud aceeasi chestie ova and ova again but thats wa friends are fo.
deci intrebarea e wtf is going on? e o oarecare similitudine intre toate aceste cazuri. all long term relationships, all practically livin together, all in that "just the two of us doin everythin together" rutin, all the girls under the apparently very bad impression that we are perfect together, hes the one and well get married and live happily eva after. se pare ca nu era si parerea lor. of the dumpers.
poate expresia pe care nu o mai tin minte prea bine, dar zicea ceva de genu "if uve already milked the cow, why buy it?" este cat de cat accurate. poate ca prea mult trai in comun strica. poate ca nui asta reteta.
oricum in putinul optimism care mia ramas eu inca mai cred ca its not the rule of relationships, its just them. ma intreb la cate despartiri mai trebui sa asist ca sa ajung la realitate.

and this is just the exterior...

stau si ma uit si cam toate, de fapt cred ca toate prietenele mele se incadreaza intrun oarecare tipar. pretty short, dark hair, dark eyes, capacitate ridicata de bronzare, light weight, size s, b cup, and so on. si de ce nus si eu in tiparul asta? im sick and tired of beein different. nu pot face schimb de haine, lucru pe care de altfel nul suport, dar asa ca idee. si in general de ce tre sa fac eu nota discordanta? de ce sunt aia alba din toate pozele de la mare? de ce sunt aia blonda din toate pozele period? de ce nu pot sa port si eu fuste scurte si topuletze minuscule? de ce ma simt ca un cocostarc atunci cand imi pun pantofi cu toc in picioare? aaaa, i almost forgot de ce sunt singura care poarta ochelari? why r my genes so freaky different?
imi amintesc cu nostalgie cele cateva ore petrecute in aeroportul din amsterdam. i rly blended in there. twas good. all the girls were blonde, they had blue eyes, they were...well lets say rubensiene. and most of them wore glasses. it felt good to be normal.

to paris...

nu aveam o problema cu avioanele. cunosteam oameni panicati care nu s-au suit vreodata in avion si cica nici n-au de gand, chiar daca li s-ar oferi o calatorie moca sa zicem. cunoasteam si oameni care beau, se dopeaza or waeva before they go on. nu pot nega, simteam si eu un sort of anxiousness de fiecare data cand era cazul sa zbor. dar intotdeauna am mers pe principiul: it blows up, u die, and thats that. se petrece repede. pana mea. no biggie. pe drumul de intoarcere de la paris, sub influenta disneyland unde am nimerit fara sa vreau intr-un mini-montagne-rousse, chestie pe care o evit cat pot de mult in orice parc de gen merg, am avut un moment de sclipire. si mi-am dat seama ca toata teoria mea e pure crap. u dont blow up. u simply drop. drop for many many many meters. like a never ending montagne-rousse. si atunci pentru cateva secunde, in avion, am intrat in panica.
i guess i could always ride a bike...

daia!

"auzi? da tu de ce vorbesti in engleza?" aud destul de des intrebarea asta. si mam cam saturat sa raspund la ea. cei asa ciudat? senzatia mea era ca sa zicem 50% din populatia romaniei vorbeste engleza. sa lasam la o parte lumea de la sate, persoanele trecute de o anumita varsta si tot ramane un procent mare care ar trebui sa inteleaga the basics of english. si oricum lumea cu care intru eu in contact ar trebui sa faca in genere parte dintro anumita categorie, care, ca si mine, a facut engleza daca nu din clasa a doua, atunci macar a cincea. care traieste cu muzica in engleza, cu filme in engleza, cu stiri si programe tv in engleza, reviste si carti in engleza, job related terms in engleza and so on. si atunci ce va mirati fratilor atat. ce va uitati ciudat la mine, simi intrebati prietenii, atunci cand nu ma intrebati pe mine: "da prietena ta de ce nu vorbeste romana?". nu, nu incerc sa ma dau mare, sa va dovedesc ce stiu eu, sa par superiorisima si interesantisima. nu dragilor, i simply love the english language and all that it has to offer. da, de multe ori cuvintele in vin mai repede in engleza, sau pur si simplu suna mai bine. and u cant fight me on that. nu gasim noi in romana nimic care sa se compare cu "predicament" sau cu "superfluous". not even remotely close. nu degeaba sa nascut shakespeare englez. singura chestie pe care o regret profund este ca the children of our times nu vor mai stii cei aia: "uhhhh....what does this button doooo?" or "siupa cow, to the rescue!".

i will find the answer!

exista prea multa muzica buna. asta e concluzia mea. si tot incerc sa gasesc o solutie, to somehow bring it all together, dont miss a thing, but its quite impossible. like for example all the new tv series. each episod has at least 5 songs, din care de obicei gasesc intre 1 si 3 care chiar imi plac. multiply that with the numer of episodes, and then with the number of seasons, and then with the number of tv series i watch and, well, u do the maths.
plus ca most of the artist that sing them are virtually unknown to me. and every artist has other songs that i dont know, so multiply with that as well and u practically reach the infinity.
plus ca sa zicem gasesc un cantec super, extra, nemai. i obsess bout it for a few days, and then i move on to the next one. and a perfectly good song is lost, generally for ever.
something must be done. nush cum , in ce mod, cu ce mijloace, but something must be done. o organizare, un top, o lista, something to keep them alive.