about paris...in a different way.

anul trecut mergeam pentru prima oara la paris. in cadru organizat, cu familie, cu ghid, cu grup. am stat la hotel, curat, central, cu mic dejun. singura, cred c-am apucat sa umblu doar intr-o zi si atunci am avut o experienta neplacuta la metrou. dar, fiind just that one thing, nu prea am luat-o in seama. asa ca atunci, dupa 7 zile de paris, sau chiar mai repede, am tras repede si clar concluzia: "i love paris!". si poate asta nu ar fi deosebit, pentru ca i have loved rome and venice before. dar am zis atunci fara prea mare ezitare: "as putea pleca din romania ca sa locuiesc aici." si cred ca e prima data cand am zis asta.
asa ca atunci cand m-am vazut din nou in drum spre paris, la mai putin de un an distanta, fara familie, pentru doua saptamani, am preconizat the best days of my life, in the best city. turns out, its all a matter of perspective.
stabilisem sa stau la un tip pe care il cunosc vag si urma sa fie plecat in perioada respectiva. totul parea destul de ok. nu mi-am pus prea multe intrebari si probleme. asa am ajuns sa aflu ca mitul aparamentului jegos de burlac prezentat in filmele americane, nu este tocmai un mit. the place was a total mess. cred ca cea mai buna descriere, preluata tot din filmele americane, dar de alt gen, ar fi : biological hazard. odata prima impresie depasita, mi-am zis: wtf, its not like im gonna spend too much time inside.
asa ca a doua zi am luat-o la picior si am inceput sa descopar adevaratul paris. care adevarat paris nu-i chiar perfect. nu sunt nici pe departe rasista, but the amount of black people is like huge. si n-ar fi o problema ca-s negrii. problema este ca-s galagiosi, ca mergi pe strada si te trezesti ca-ti zic diverse chestii, pe care eu una am fost bucuroasa ca nu le-am inteles si umbla in gasti cum vezi, again, in filmele americane. sunt o mixtura dubioasa intre baietasii nostrii de cartier si tigani.
si daca negrii nu ar fi destul, u have the arabs. specie care mie una mi se pare tare periculoasa si parsiva. nu vrea sa generalizez acu nici despre unii nici despre altii, dar marea majoritate se incadreaza in descrierile de mai sus.
and then, to top it all, mai sunt si tiganii. tiganii nostrii. care-s mai multi decat la noi cred. in metrou, la notre dame, in fata galeriilor lafayette. everywhere! trebui sa folosesti romana cu mare atentie si in mare liniste.
si cam asa, in doi timpi si trei miscari, imaginea marelui paris pe care mi-o creasem s-a facut tandari.
bineinteles, am vazut si o gramada de chestii misto. m-am suit prin turnuri, am stat pe iarba prin gradini, am mancat inghetata si tarte si baghete de vis, am beneficiat de clima total necaniculara, am vazut artificiile de ziua nationala si nu in ultimul rand am ascultat u2 live, ceea ce a fost de departe the highlight of my trip .
dar peste toate a planat ca un nor maaaare, stresul de a ma intoarce seara in the little dirty room, si de a nu fi atacata de vreun dubios la metrou sau pe strada.
asa ca pot zice acum, ca felul in care vezi un oras depinde extrem de mult de nevoi de baza, gen cazare decenta si siguranta. si ca parisul meu de anul trecut si parisul meu de anul asta au fost doua experiente totalmente diferite. si ca, de acum inainte, i will think twice before i say: "i could leave my contry and move here."
oricum aseara, in timp ce ma plimbam prin centrul bucurestiului, singura, la ora 11, fara nici un stres, am realizat ca dintr-un anumit punct de vedere e oarecum revigorant sa stiu ca pot face asta aici, la mine acasa, iar la paris nu prea.