dar nu mam panicat. inca.

aseara am iesit in oras cu niste prieteni si prietenii lor veniti de la paris. cu avionul. la otopeni. acelasi otopeni prin care au trecut persoanele diagnosticate cu gripa porcina azi.
de vreo jumatate de ora tusesc un pic mai mult decat de obicei si ma cam doare capul. si am starea accea pe care am mai avuto right before a flue.

this will not be over quickly. you will not enjoy this. i am not your queen!

aseara am revazut filmul 300. i still find it amazing. nu stiu cum sa explic exact. dar daca cineva mar intreba :"whats ur favourite movie?" or somethin like that asta ar fi unul din filmele la care mas gandi. realizez ca nu e un film cu nush ce substrat, sau intriga sau altceva. dar e un film care ramane cu tine dupa cel vezi. maybe is the music, maybe its the light and the colors, maybe its the slow motion frames, maybe its the naked men. nu pot pune degetul pe chestia care ma face sa declar ca 300 este in my top 10. but its there.

putini sunt cei care au intr-adevar cei "sapte ani de acasa". asta constat eu. poate ca suna ciudat venind de la mine, care am doar 26 de ani, treaba asta specifica celor de varsta a doua sau a treia. sau ma rog asa mi se pare mie. adica, daca undeva cand eram in liceu sau facultate mi-ai fi zis, "in cativa ani o sa faci tu pe lupu moralizator", as fi ras probabil si as fi raspuns "yeah right!".

dar se pare ca la asta s-a ajuns. trebuie sa fac aceasta afirmatie, pentru ca ma lovesc de lipsa acuta a "celor sapte ani de acasa" peste tot. nu o pot defini altfel. nu ii pot da un nume, pentru ca sa manifesta diferit. in general e nesimtire, in alte cazuri indiferenta sau sictir. fiecare cu tiparul lui.

sa incepem cu manifestarile de baza, ale oamenilor de rand, peste care dai pe strada. vrei nu vrei sunt peste tot. sunt taranii care fluiera sau fac remarci deloc subtile, gen "alo papusha!". si-ti vine sa le zici "taci drecu din gura, retard idiot. ce cacat rezolvi cu "alo papusha"? nu vezi ca nu te bag in seama". incerci o data, incerci de doua ori, da dupa te potolesti. dar nu, ei persevereaza in prostia proprie. astia sunt specia cea mai des intalnita cred, si cea mai enervanta. pentru care mi-as dori sa am un plici. pentru fiecare "alo papusha" sa primeasca un plici peste gura. s-ar potoli probabil.

apoi sunt cei scarbosi, care fie isi sufla mucii pe strada, fie scuipa zgomotos, sau, si mai minunat, considera ca pot face pipi dupa o roata de masina, ca nu-i vede nimeni.

mai e o categorie deosebita. cei care vorbesc tare, hahaie si chitaie prin mijloacele de transport in comun. metrou, tramvai, autobuz, nu conteaza, ei, dar si ele, pur si simplu trebuie sa-si discute problemele medicale, familiale sau de orice alta natura, in gura mare, cu amicul/amica de langa sau de la capatul celalalt al telefonului. asa ca daca vrei sa citesti o carte spre exempu, tre sa iti aduni toate resursele de pace si serenintate interioara ca sa faci fata.

asta ar fi asa un fel de baza piramidei.

apoi vin oamenii de pe langa tine. colegii de birou, amicii amicilor, si alte persoane pe care le cunosti vag.

is life fair?

saptamana asta radio guerilla a dat like the best premiu ever. bilete la concertul u2 de la paris. u2! paris! how can u top that? miam facut playlist. am cantat acasa. am cantat la birou. am cantat in tren. am cantat pe strada. i woke up every morning and i went to bed every evenin with u2 in my head. i brushed my teeth singing "i have climbed highest mountain, i have run through the fields". cred ca daca mai fi sculat la 2 noaptea si ai fi zis: "canta u2 acum!"as fi cantat. trei zile nam prins linia libera. in ultima zi, am reusit. am reusit si sa cant bine din cate mi sa spus, in ciuda unor emotii cum nam avut in viata mea. aproape ca nu mai puteam respira. era ceva similar cu senzatia pe care o ai dupa ce urci 100 de scari or something. simteam cami sare inima afara pe gat. problema a fost ca si persoana cu care concuram a cantat la fel de bine. si atunci ce siau zis ei? hai sa facem un quiz. despre u2. in momentul ala am stiut ca sa terminat. nam raspuns la nici o intrebare. nus genul de fan care sta sa toceasta istoria formatiei, sa stie exact cate albume au scos, si cate cantece are fiecare album si cum se numeste fiecare cantec. nu vad rostul unor astfel de informatii. sunt insa genul de fan care ar sta sin cap sa prinda un concert deal lor, care odata ajuns la concert canta de la cap la coada si iese deacolo in extaz, care atunci cand oricine iar zice :"they are overrated." o sa zica imediat:"fuck off. u2 will never be overrated!". tipa care a mers mai departe a luat in final si biletele. logica mea e relativ simplista: "am fost la fel de bune"+"ea a luat biletele"= "daca stiam un quiz nemernic eram eu acolo". so now u tell me.