yann tiersen popped up somehow on my youtube. si am fost lovita subit de o tristete iremediabila gandindu-ma la cum ar fi putut sa fie concertul lui, numai ca n-a fost. i mean i got like seriously sad. intr-un cadru bun si cu muzica pe fundal, as putea chiar plange cred. acum, sau sunt eu intr-un stadiu mental instabil, sau muzica lui e atat de faina incat chiar ar merita sa plang.

et voila!

am iesit ieri in oras. am dat peste un amic si-am zis lets hang out a lil. la un moment dat au aparut niste preteni de-ai lui. francezi. si a inceput circul. in primu rand ca m-am prezentat ca "michelle", obisnuita cu cei cativa francezi cu care am avut de-a face in vara. penibil. ma cheama mihaela. de ce m-as prezenta ca michelle? asta gandeam in timp ce ramasesem cu mana intinsa, (singura mana intinsa) incercand sa-mi explic prostia. dupa ce am stat cumintica si i-am ascultat pe ei cum se converseaza, m-a mancat undeva sa-l intreb pe unul din ei: "tu connais georges n'est pas?". bineinteles ca omul nu s-a prins din prima cine-i georges, si a trebuit sa-i explic. doamne cat m-am putut screme sa formulez trei propozitii decente. asa ca a zis el: " hai ca vorbesc eu romana". again: penibil.
mereu imi zic:"bai mai bine ma abtin decat sa fiu jenanta. dar totusi, daca nu ma straduiesc si nu incerc n-o sa-mi iasa niciodata calumea."
nu-mi pot explica ce se intampla. de inteles inteleg cam tot ce aud. ok, daca bagi cuvinte mai putin uzuale sau vorbesti super repede o sa ma pierzi la un moment dat. dar in mare prind. cand formulez ideile in minte merge binisor. am incercat chiar sa vorbesc cu un personaj imaginar in franceza, exasperata fiind de propria-mi incompetenta. dar cand vine vorba sa port o conversatie decenta, se duce totul naibii instant. ma panichez, ma emotionez, ma precipit, incerc sa fac o fraza din cinci cuvinte, si il uit pe al treilea. why?
amicul mi-a zis mai exerseaza. am zis ok. exersez exersez, da pana mea dak eu dat peste un francez o data la doi ani, pentru ce? si se aplica treaba si cu italiana, si cu spaniola, si cu picul de portugheza vorbita in brazilia pe care il stiu. si vroiam sa invat si germana. what the fuck for?
adik e un cerc vicios. nu pot folosi si imbunatati ce stiu pentru ca nu am cu cine sa vorbesc. dar de ce as vrea sa imbunatatesc daca tot nu am cu cine sa vorbesc?

if by this point ive lost u, that this is pretty much how ud feel if i spoke french.

ar fi fain.

cugetari de roadtrip
day one:
-curtea de arges, nu m-a impresionat profund. un orasel de provincie, nici la campie nici la munte, verdeata nitel mai multa decat in medie, biserica, manastire si cam atat.
-transgafarasan: aici e o alta poveste. serpentinele la marginea haului m-au terminat nervos.(vezi rau de inaltime) nici tunelele n-au ajutat prea mult.(vezi claustrofobie) but i have to admit the views were amazin. daca as fi circulat per pedes, asa nitel mai aproape de pereti probabil ar fi fost minuntat. in mod cert insa o impresie a fost lasata, dovada stand cele doua vise post excursie: primul in care zbor cu masina in prapastie, gandindu-ma in cadere:"i knew this would happen!"; si al doilea in care umblu sprintena si vesela in sus catre balea la picior while having the time of my life.
-vidraru: was huuuuge. am avut noroc de-o zi cu soare, and the water was blue, the forest was green, banda noastra era cea de la interior, deci all in all cea mai relaxata parte. a da, era sa uit: si am vazut ursi! like pe marginea drumului!
- as for balea: e prima data cand merg. locu tare laudat deja de multi, sounded great, looked great, dar am ramas cu senzatia ca it looked even beta some years ago, cand nu era impanzit de cabane si cabanute kitschoase in constructie sau construite, tarabe cu slanina si cozonaci (desi de ce sa mint, mi-am luat si eu shorick). anywayz nu-s multe locuri unde pot spune:"i literally had my head in the clouds."
-sibiu. la sibiu am mai fost, pe lumina. acum l-am vazut si pe intuneric. still nice.
day two:
-prislop. este o manastire mica undeva langa hunedoara. ce-i misto e ca e undeva fix intre multi. brazi gigantici, o poienita, fara semnal la telefon. asa un cadru de poveste.
-castelul corvinilor: senzatie mea despre acest castel, lasata de pozele vazute, era ca este undeva in the middle of the mountains, pozitionat strategic, ceva gen bran. de fapt e in mijlocul hunedoarei, lucru care deja taie din impresia artistica. era in ceva reparatii, dar se putea totusi vizita. el ar fi misto, daca nu ar fi atat de paraginit. stateam sa ma gandesc ca daca (si aici nu pot evita cacofonia) castelul asta, care chipurile e in nush ce top 10 al castelelor de nush esac unde, ar fi spre exemplu in franta, ar arata impecabil.
-deva: cetatea era cu totul in reparatie, asa ca n-am vazut decat cum arata de jos.
-arieseni: e un soi statiune de pe valea prahovei, doar ca nu-i pe valea prahovei. la munte, frumos, invazie de cabane ca peste tot.
(is it just me, sau toate locurile odata misto, naturale, naturiste, virgine, au fost invadate de betoane si s-au cam dus naibii?)
-pestera scarisoara: ar fi trebuit sa fie, dar nu a fost. se pare ca drumul nu e accesibil cu masina normala. real shame. am vazut in schimb intrarea in pestera numita pe numele ei poarta lui ionele. weird name, i know. o chestie imensa. intrarea. mai departe n-am purces ca n-aveam nici lumina, nici busola, nici sfoara sau orice altceva iti mai trebe sa te orientezi in bezna basically.
-cheile turzii: care sunt langa turda, obviously, si-s destul de pitite. stanci, apa, padure, veverite all ova. inclusiv o gramada de alpinisti. i dunno how they do the whole hanging 10 meters high thing.
days three, four, five:
-pure relaxation and recovery in the coutryside. adik la bunica. plus ramet, sat, manastire si chei. satul este unul din asta pierdut in munte, manastirea la fel, foarte misto intretinuta si aranjata, iar cheile...tot chei.
day six:
-medias: seamana extrem de mult cu sibiul. strazi, case, atmosfera. ce mi s-a parut tare misto, cetatea din centrul orasului servea drept scoala nemteasca. nush, dar m-am gandit eu ca tre sa fii tare norocos, as a kid, sa ai ca loc de joaca cetatea, si sa mai faci si scoala germana pe deasupra.
-biertan. e o fosta biserica fortificata, undeva intre medias si sighisoara, care seamana extrem de mult cu sighisoara de data asta. are inclusiv o scara acoperita. si e intr-un sat mic si ascuns undeva intre dealuri. real nice.
-viscri. tot biserica fortificata, desi destul de diferita de biertan. misto este ca tot satul plus biserica sunt in patrimoniul unesco, lucru care nu permite nimanui sa schimbe nimic. nu se paveaza strazile, nu se construiesc case noi si nu se strica alea vechi. si tot satul e numai case vechi, sasesti, frumoase si colorate, cu porti mari si camere inalte, just as i love them the most.
iar mancarea din ardeal...nu exista comparatie. painea este dementiala, si pogacelele si covrigii si lipiile cu branza. si sarmalele si ciorba de fasole cu ciolan afumat. si oamenii parcas mai relaxati si vorbesc cu accentul ala specific. as vrea ca intr-un anumit punct al vietii mele sa ma mut acolo. nu intr-un sat pentru ca-s prea comoda. dar intr-un sibiu sau macar brasov.