push the button!

cat de tare ar fi daca ar exista ei memory player. toate amintirile posibile si imposibile sa fie stocate pe ur own private lil disk. si sa poti face un folderash cu chestiile marfa, si sa dai play si replay de cate ori vrei. si poate ca partea asta dak stau sa ma gandesc, cu chestiile misto, nar fi atat de buna. in ideea ca dak ai avea posibilitatea sa le retraiesti de cate ori ai chef, siar pierde tot farmecul.
despre altceva vreau eu sa vorbesc eu acum insa. all those sad, painful, miserable, crappy, awkward, unfortunate, distressin things. chestii pe care incerci time and time again sa ti le scoti din minte, si nu vor sa iasa. si stau acolo, eatin at ur brain. si o singura intamplare nasola, care poate a durat doar cateva secunde, makes u go back and forth, and replay it pana esti extenuat psihic. si nu ai ce sai faci. tre sa o lasi sasi faca reprezentatia, pana cand intrun tarziu, poate pentru ca a trecut mult timp, poate pentru ca a fost depasita de un eveniment chiar mai nefericit, dispare. and it goes somewhere in a drawer in the back of ur head si ameninta sa se intoarca la cea mai mica conexiune creata in acea directie.
e pentru astea , pentru toate astea, ce nash da sa existe a delete button.