to be or not to be...smart?

pana de curand consideram ca its good to be smart, and basically helpful in life. dar poate nui chiar asa. maybe its better to be dumber. why? cus, as a not so smart person, nu mai ai atatea intrebari existentiale, framantari interioare and shizzle, care contrar parerilor, dont bring one at peace with himself or the universe, but end up drivin him crazy. si ce dovada mai clara decat ca majoritatea geniilor au luato razna intrun final mai apropiat sau departat.
asa ca ma gandesc ca totusi faimoasa replica: "fericiti cei saraci cu duhul...", is not so overrated. maybe jesus knew wa he was sayin afterall.

"si tu ce faci?lucrezi?"

i feel like ive reached that fatal moment in the movies when usually the not so young anymore girl is the frequent target of subtle questions such as: "so r u seein anyone significant?"and "dont u think u should start considerin settlin down?". lasand la o parte aspectul sentimental, pe care in timp am invat sal suprim to the point of almost nothin, intrebarile mele sunt adaptate la cel profesional. asa ca almost everybody, incepand cu fostii colegi peste care dau intamplator, cunostintele relativ usurele si ajungand la familie, totul se reduce basically la:"si tu ce faci? lucrezi?" de fapt de multe ori se sare direct la "tu unde lucrezi?".asta ca sa dovedeasca si mai clar ca eu sunt aia out of tune. eu ma fofilez simpatic si scot ceva de genu: "pai sunt la master. mai am de dat o licenta.(i throw that in in hope of some understandin)." in momentul ala persoana, mai mult sau mai putin subtil face ochii mari as in: "doahhhh...wtf...everybody does that and has a job...wa r u? a retardo or a freak?"; dar tot ce iese e un zambet amabil. am grija sa adaug "dar am inceput sa caut; am trimis si niste cvuri, dar nu mi sa raspuns, bla bla bla." ofc they know as well as i do, its crap, bullshit. fact is im in denial. adica tot zic ca ma apuc since last fall. but i cant bring myself to that. acu a venit si vara. chiar ca nu merge. nui de stat inchis in birou, sau de circulat cu mijloacele de transport in comun unde aerul e o chestie greu de gasit. nu chiar nu merge. o mai las umpic, pana prin august septembrie sa zicem. intre timp primesc constant cunoscute mailuri cu "2953984384230 de joburi care corespun profilului dumneavoastra au fost postate pe situl nostru suckyjobs.ro". ma mai uit pe ele, vad chestii care ar merge, dar pe caldurile astea....neah....
thing is...i got no freakin clue despre ceas vrea sa fac.chiar nu stiu. si asta de obicei debusoleaza si cei mai ferventi dornici sa ma ma ilumineze intrale muncii. "cum adica nu stii? tre sa stii.ceti place sa faci, ce tiar placea sa faci?". uhhh "waste time, listen to music, watch tv, hag out with friends, be free esentially" that dont do much good. truth of the matter is id like to do somethin artistic, but unfortunately i aint got the necessary talent. im an artist trapted in a regular person. sux fo me.
anyway, ill just go with the flow and hope it dont take me to the bermuda triangle.or maybe thats the solution.

si totusi

ma lovit o treaba. as a reply to an older post. lasand la o parte faptul ca suntem o generatie depresiva, realizez cu stupoare ca suntem si o generatie diferita. aparte. cum nau mai fost si nu vor mai fi. suntem generatia de la mijloc. am prins vremile alea ceausiste, am trait viata aia simplista, naiva si oarecum perfecta pentru varsta respectiva, cand optiunile nu erau multe si fiecare lucru minor era gustat din plin, cu extazul si optimismul caracteristic varstei. au fost vremuri bune si necesita un post doar al lor. apoi aproximativ la momentul oportun, cand a inceput scoala, sa schimbat regimu. si am avansat si noi odata cu tara. posibilitatile au crescut, oportunitatile sau multiplicat si viata a evoluat. acum, adica exact cand ar trebui, incepem si noi sa intram in rand cu lumea, sa avem aspiratii inalte si la drept vorbind posibilitati pe masura ca sa le satisfacem.
nimeni nui ca noi. cei dinainte oricat ar vrea nu inteleg lumea de azi, si raman niste adaptati inadaptati.cei de dupa sunt in opinia mea in linie dreapta catre superficialitate. privesc cu superioritate si dispret tot cea fost inaite dar nu stiu nimic.habar nau.theyll never have what we had.
but then again maybe its just me.