...nowhere maybe...

what am i suppose to do with my life? for the lov of me nu-mi pot da seama. si am deja 26 de ani. unii lucreaza de la 17-18. si chiar daca au inceput mai tarziu de atat, macar stiu ce vor sa faca. i have no idea. stiu ca as vrea sa nu lucrez. ceea ce e mostly irealizabil. stiu ca as vrea un job usor si cu program scurt, si fara mari obligatii, si platit decent si care totusi sa-mi si placa. dar nu gasesc nimic care sa se pupe cu descrierea de mai sus. probabil pentru ca nu exista. in majoritatea timpului incerc sa ma pacalesc cu ideea ca there is something out there for me and at a certain point in time ill find it. dar dupa un interviu ca asta, cand nu stiu nici daca as vrea sa fiu selectata nici daca nu as vrea, imi dau seama ca traiesc intr-o lume iluzorie. si poate tre sa vina cineva sa-mi dea doua palme si sa-mi zica: "alo! fetito! trezirea! cat crezi ca o mai poti tine asa?!". e frustrant sa stiu ca am facut doua facultati si un master DEGEABA. pentru ca asta e adevarul. ma uit la ai mei si ma gandesc ce mandrii au fost cand am intrat la facultate, cum relatau povestea... si cum trebuie sa se simta acum, uitandu-se la mine si intrebandu-se probabil unde au gresit. nu stiu unde s-a taiat firul dar s-a taiat. pentru ca de la o gandire de tip "vreau sa intru la finante banci si sa lucrez in banca si sa fac bani" am ajuns la o gandire de tipul " nici nu vreau sa aud de banci sau orice alt job care se apropie de tiparul realist. vreau doar ceva...asa...nu stiu esac ce...." unde naiba am disparut eu din anul intai? ce mi s-a intamplat? unde s-a produs deviatia? cum am ajuns in asemenea hal? si mai important unde o sa ajung in acest ritm?