si ca sunt redundanta.

vroiam sa scriu. despre cum de-o luna incoace ma lamentez despre cum mor de cald si cum imi doresc sa vina iarna. si cum, imediat ce am simtit o urma de toamna in aer si mi-am dat seama ca nu am vazut marea anul asta, am simtit o strangere de inima si m-a cuprins un sentiment ciudat si greu de descris. un mix asa de neliniste intensa, tristete iremediabila si dor subit de apa sarata si nisip cald. apoi mi-am adus aminte ca am scris ceva asemanator acum doi ani. si am realizat ca lucrurile nu s-au schimbat major, ca eu nu m-am schimbat major.

nu inteleg oamenii care:

1. merg la un concert gen sala palatului, si se invart pe holuri si stau la taclale si intra in sala la zece minute - un sfert de ora dupa ce a inceput cantarea.
2. pleaca de la un concert oriunde s-ar tine el, cu 10 minute - un sfert de ora inainte, "ca sa nu prinda aglomeratia".

havent u heard of selection for fucks sake?

retele de socializare and stuff. poze. aproape toata lumea are si poze. multa lume are si poze cu propria si multiubita personalitate. pui poze cu tine. ok. inteleg. sa vada lumea cine esti. cum arati. e, si aici intervine problema mea. de ce ai pune poze cu tine miscate, strambe si basically care nu te avantajeza de nici un fel? nu vorbesc aici de blurry artistical stuff. vorbesc de chestiile facute cu mobilul cu camera de 0,01 pixeli. de ce ai pune, ca poza care te reprezinta, una proasta. nush, e ca si cum te-ai imbraca aiurea in mod intentionat si ai iesi asa pe strada. de ce ai face asta?
si ca sa trec la punctul doi, presupunand ca unii pur si simplu nu-si dau seama ce-i avantajeaza si ce nu, de ce ai pune 10 poze asemanatoare la un loc. de ce ai avea trei poze cu tine pe aceeasi banca, in aceeasi pozitie, una mai la stanga, una mai la dreapta si una mai pe centru? si inca trei cu tine pe malul lacului una cu mana dreapta wavin, una cu mana stanga wavin si una cu ambele maini wavin. poate suna idiotic ceea ce spun, dar uitati-va atent. se gasesc multiple cazuri de astfel de persoane. and they piss me off.

...

yann tiersen popped up somehow on my youtube. si am fost lovita subit de o tristete iremediabila gandindu-ma la cum ar fi putut sa fie concertul lui, numai ca n-a fost. i mean i got like seriously sad. intr-un cadru bun si cu muzica pe fundal, as putea chiar plange cred. acum, sau sunt eu intr-un stadiu mental instabil, sau muzica lui e atat de faina incat chiar ar merita sa plang.

acest post este rezultatul stresului ocazionat de oamenii care nu stiu cand trebuie sa se opreasca.

realizez ca in realitate sunt destul de critica si selectiva atunci cand imi aleg oamenii cu care socializez. indeaproape that is.
adica tindeam sa cred ca-s o persoana sociabila. ca-mi fac prieteni usor. dar cred ca m-am inselat. da, pot face conversatie cu cam toti colegii de birou, barbati sau femei, mai tineri sau mai batrani. pot saluta si intretine cam orice amic al unui amic care imi este prezentat intr-un context social sau cultural oarecare. imi este usor sa fac "discutie mica" cu persoane cu care nu am cam nici o treaba.
dar undeva aici trag linia. nu apreciez oamenii care se baga in viata mea aiurea si care prespun ca ne cunoastem destul de bine ca sa ma intrebe chestii personale. pot sa le ascult problemele sau sa le fiu confidenta in anumite limite. dar nu vreau sa se astepte acelasi lucru de la mine. nu-mi place sa fiu iscodita in legatura cu ce fac, unde merg sau cu cine. nu mi se pare normal sa-mi impart problemele cu oricine.
din cand in cand se mai iveste cate o persoana cu potential. persoana in compania careia ma simt bine, cu care imi face reala placere sa vorbesc. in fata careia simt ca pot spune cam tot ce vreau. dar asemenea cazuri sunt rare.
in rest, am prietenii mei. sunt oameni atent selectionati si testati pe parcursul multor ani. nu sunt multi, dar sunt buni. EI, sunt prietenii mei. VOI, restul, nu.

this be no joke.

cum a decurs interviul unei amice cu seful mare al unei firme mari.
- o sa facem un test de cultura generala.
- care erau atributele fizice ale lui stefan cel mare?
- dar ale lui mihai viteazul?
- ce materii ati facut in clasa a treia?
- dar intr-a sasea?
- desenati-mi tabelul lui mendeleev.
- spuneti-mi numele tuturor judetelor si resedintelor de judet din tara, prin care ati trecut.
- descrieti-mi sistemul auditiv al sarpelui.
- recitati poezia "catelus cu parul cret".
Q.E.D.

or else it would have been death by laziness.

azi noapte m-am trezit brusc si am simtit cum se misca patul. destul de tare. am zis ca-i cutremur. a durat cateva secunde. secunde in care, ca si ultima data cand a fost cutremur si eram in acelasi loc, m-am gandit ca blocul in care locuiesc e vechi si ca, la o adica, poate pica right then and there and that just might be the end of me. dupa care m-am gandit ca ar trebui probabil sa ma dau jos din pat si sa ma duc sa stau in tocu usii sau sub grinda sau whatever. dupa care m-am gandit, and this its where it gets not so natural or in tune with self preservation, m-am gandit deci... ca mi-e lene. si nu m-am miscat din pat.
noroc ca nu a fost cutremur.