et voila!

am iesit ieri in oras. am dat peste un amic si-am zis lets hang out a lil. la un moment dat au aparut niste preteni de-ai lui. francezi. si a inceput circul. in primu rand ca m-am prezentat ca "michelle", obisnuita cu cei cativa francezi cu care am avut de-a face in vara. penibil. ma cheama mihaela. de ce m-as prezenta ca michelle? asta gandeam in timp ce ramasesem cu mana intinsa, (singura mana intinsa) incercand sa-mi explic prostia. dupa ce am stat cumintica si i-am ascultat pe ei cum se converseaza, m-a mancat undeva sa-l intreb pe unul din ei: "tu connais georges n'est pas?". bineinteles ca omul nu s-a prins din prima cine-i georges, si a trebuit sa-i explic. doamne cat m-am putut screme sa formulez trei propozitii decente. asa ca a zis el: " hai ca vorbesc eu romana". again: penibil.
mereu imi zic:"bai mai bine ma abtin decat sa fiu jenanta. dar totusi, daca nu ma straduiesc si nu incerc n-o sa-mi iasa niciodata calumea."
nu-mi pot explica ce se intampla. de inteles inteleg cam tot ce aud. ok, daca bagi cuvinte mai putin uzuale sau vorbesti super repede o sa ma pierzi la un moment dat. dar in mare prind. cand formulez ideile in minte merge binisor. am incercat chiar sa vorbesc cu un personaj imaginar in franceza, exasperata fiind de propria-mi incompetenta. dar cand vine vorba sa port o conversatie decenta, se duce totul naibii instant. ma panichez, ma emotionez, ma precipit, incerc sa fac o fraza din cinci cuvinte, si il uit pe al treilea. why?
amicul mi-a zis mai exerseaza. am zis ok. exersez exersez, da pana mea dak eu dat peste un francez o data la doi ani, pentru ce? si se aplica treaba si cu italiana, si cu spaniola, si cu picul de portugheza vorbita in brazilia pe care il stiu. si vroiam sa invat si germana. what the fuck for?
adik e un cerc vicios. nu pot folosi si imbunatati ce stiu pentru ca nu am cu cine sa vorbesc. dar de ce as vrea sa imbunatatesc daca tot nu am cu cine sa vorbesc?

if by this point ive lost u, that this is pretty much how ud feel if i spoke french.