no words needed

am fost pentru prima data la un spectacol de dans. parea interesant din prezentare, era cu razvan mazilu, cu muzici moderne, asa ca pe fundalul dorintei mele intense de culturalizare din ultimul timp, am zis hai so incercam si pasta. tre sa recunosc, ma asteptam la ceva ok, poate plictisitor, plecand de la premisa, its just dance, no lines, no words. trebuie sa recunosc ca i was given a big surprise. o ora si jumatate cat a tinut toata treaba, i couldnt take my eyes of the stage and i felt again like maybe the first time that as a child i went to a puppet show or a movie. happy. nush cum au reusit sa combine dansul cu muzica, cer este ca a iesit ceva fabulos, care pot zice ca ma impresionat mai mult decat orice film sau piesa de teatru vazuta in a long time.