i want it back

i am employed. ma cuprinde o bucurie maxima vinerea. astept cu nerabdare sa se termine ziua. si sa vina weekendul. sa stau in oras pana la 4 dimineata, sa dorm pana la 1, sa pot sa plec si sa vin cand vreau, sami fac programul cum vreau, asa cum era pe vremuri. iar ziua de luni e crunta. iar mai nou, decand e soare si e primavara, numi doresc decat sa ies din birou si sa plec. sa ma plimb. oriunde. oricum. in birou e cald. deja. si e sau prea lumina sau prea intuneric. si it doesnt feel like the place for me. si tot cemi vine in cap, este un articol pe care lam citit in b24 acu ceva timp, written by a freelancer. an ode to freelancing. in care povestea cum, intro miercuri a iesit dimineata si sa plimbat prin parc si a mancat covrigi si a povestit cu un prieten si nu sia dat seama cand sa facut seara. i miss that.