uitasem cei aia zapada. zapada serioasa i mean. anul trecut a mers usor, uscat, lejer. siam zis atunci this is ok. nu e jeg, nu ma murdaresc, lets keep it like this. plus ca miam facut eu calculele, cu incalzirea globala and stuff, probabil ca iarna adevarata nici no sa mai vina. si totusi in dimineata aia, cand mam trezit siam tras perdelele, siam vazut bucurestiul inzapezit...i actually screamed. nu tin minte sa fi tipat vreodata de fericire. and yet a snow did that. i guess childhood memories were triggered. vremurile bune, cand eram la bunici, si ma dadeam cu sania si faceam om de zapada si ma tavaleam pe jos pana la epuizare. that day it was just me and the snow. and the dumb smile that i couldnt wipe of my face. nam scris atunci. nam apreciat destul. dar ieri iesind din nou pe strada ma lovit. miam dat seama ca sa topit. ca sa dus si cel mai probabil no sa mai vina. siam fost trista.
1 comment:
Buna, articolul tau mi-a atins coarda sensibila. Din pacate nu pot sa te sun sa iti spun cat de mult ma misca, dar vei putea sa citesti statusul meu cu "oh noes, I r sad Q_Q" cat de curand.
Oh and YOU LIE ! SNOW WILL BE BACK!
Post a Comment