acest post este rezultatul stresului ocazionat de oamenii care nu stiu cand trebuie sa se opreasca.

realizez ca in realitate sunt destul de critica si selectiva atunci cand imi aleg oamenii cu care socializez. indeaproape that is.
adica tindeam sa cred ca-s o persoana sociabila. ca-mi fac prieteni usor. dar cred ca m-am inselat. da, pot face conversatie cu cam toti colegii de birou, barbati sau femei, mai tineri sau mai batrani. pot saluta si intretine cam orice amic al unui amic care imi este prezentat intr-un context social sau cultural oarecare. imi este usor sa fac "discutie mica" cu persoane cu care nu am cam nici o treaba.
dar undeva aici trag linia. nu apreciez oamenii care se baga in viata mea aiurea si care prespun ca ne cunoastem destul de bine ca sa ma intrebe chestii personale. pot sa le ascult problemele sau sa le fiu confidenta in anumite limite. dar nu vreau sa se astepte acelasi lucru de la mine. nu-mi place sa fiu iscodita in legatura cu ce fac, unde merg sau cu cine. nu mi se pare normal sa-mi impart problemele cu oricine.
din cand in cand se mai iveste cate o persoana cu potential. persoana in compania careia ma simt bine, cu care imi face reala placere sa vorbesc. in fata careia simt ca pot spune cam tot ce vreau. dar asemenea cazuri sunt rare.
in rest, am prietenii mei. sunt oameni atent selectionati si testati pe parcursul multor ani. nu sunt multi, dar sunt buni. EI, sunt prietenii mei. VOI, restul, nu.

this be no joke.

cum a decurs interviul unei amice cu seful mare al unei firme mari.
- o sa facem un test de cultura generala.
- care erau atributele fizice ale lui stefan cel mare?
- dar ale lui mihai viteazul?
- ce materii ati facut in clasa a treia?
- dar intr-a sasea?
- desenati-mi tabelul lui mendeleev.
- spuneti-mi numele tuturor judetelor si resedintelor de judet din tara, prin care ati trecut.
- descrieti-mi sistemul auditiv al sarpelui.
- recitati poezia "catelus cu parul cret".
Q.E.D.

or else it would have been death by laziness.

azi noapte m-am trezit brusc si am simtit cum se misca patul. destul de tare. am zis ca-i cutremur. a durat cateva secunde. secunde in care, ca si ultima data cand a fost cutremur si eram in acelasi loc, m-am gandit ca blocul in care locuiesc e vechi si ca, la o adica, poate pica right then and there and that just might be the end of me. dupa care m-am gandit ca ar trebui probabil sa ma dau jos din pat si sa ma duc sa stau in tocu usii sau sub grinda sau whatever. dupa care m-am gandit, and this its where it gets not so natural or in tune with self preservation, m-am gandit deci... ca mi-e lene. si nu m-am miscat din pat.
noroc ca nu a fost cutremur.

dunno

traiesc o dilema existentiala. in mintea mea se bat cap in cap doua teorii despre felul in care ar trebui basically sa-mi traiesc viata.

pe de o parte este teoria mea proprie si personala, construita in timp si din experienta, care zice ca nu trebuie niciodata sa te astepti la cel mai bun rezultat, sau nici macar la un rezultat bun. trebuie sa vizualizezi esecul sau ma rog the worst case scenario, pentru ca atunci in mod sigur, vei avea parte de un rezultat egal sau mult mai bun. bineinteles ca aceasta teorie e strict proprie si bazata pe autodiagnosticarea ca persoana usor emotionabila/excitabila care in momentul in care lucrurile nu merg sau nu ies asa cum a sperat are parte de o dezumflare la fel de accentuata.

pe de alta parte este teoria budhisto fengshuisto waeva conform careia pentru ca lucrurile sa se intample trebuie sa gandesti pozitiv, sa vizualizezi rezultatul scontat, be the goal and all that bla bla.
asa ca nu stiu cum ar trebui sa actionez. sunt in ceata cum ar veni. sa merg pe calea deja batuta si stiuta, care presupune o varianta nu negativista ci realista? saaauuu sa incerc sa trec la varianta zeno pozitiva?

ai un foc?

weekendul meu este o tigara. o tigara pe care o gasesti cu infrigurare dupa ce zile intregi, la numar cinci, ai umblat buimac si disperat, sau depresiv si isteric, sau in posibil sevraj, numarand in gand orele, minutele si secundele pana cand o sa o ai din nou, o sa o rotesti intre degete, o sa o simti pe buze si o sa o inspiri cu deosebita pofta. iar cel mai crunt este sa iti primesti tigara si sa n-ai cu ce o aprinde. sa o tii in mana si stai sa te uiti la ea, sa o vezi cum e irosita aiurea.

this is a story of...

girl meets boy. girl falls in love. boy doesnt.

i have no peace. cred ca asta-i in ultima instanta problema.