acest post este rezultatul stresului ocazionat de oamenii care nu stiu cand trebuie sa se opreasca.

realizez ca in realitate sunt destul de critica si selectiva atunci cand imi aleg oamenii cu care socializez. indeaproape that is.
adica tindeam sa cred ca-s o persoana sociabila. ca-mi fac prieteni usor. dar cred ca m-am inselat. da, pot face conversatie cu cam toti colegii de birou, barbati sau femei, mai tineri sau mai batrani. pot saluta si intretine cam orice amic al unui amic care imi este prezentat intr-un context social sau cultural oarecare. imi este usor sa fac "discutie mica" cu persoane cu care nu am cam nici o treaba.
dar undeva aici trag linia. nu apreciez oamenii care se baga in viata mea aiurea si care prespun ca ne cunoastem destul de bine ca sa ma intrebe chestii personale. pot sa le ascult problemele sau sa le fiu confidenta in anumite limite. dar nu vreau sa se astepte acelasi lucru de la mine. nu-mi place sa fiu iscodita in legatura cu ce fac, unde merg sau cu cine. nu mi se pare normal sa-mi impart problemele cu oricine.
din cand in cand se mai iveste cate o persoana cu potential. persoana in compania careia ma simt bine, cu care imi face reala placere sa vorbesc. in fata careia simt ca pot spune cam tot ce vreau. dar asemenea cazuri sunt rare.
in rest, am prietenii mei. sunt oameni atent selectionati si testati pe parcursul multor ani. nu sunt multi, dar sunt buni. EI, sunt prietenii mei. VOI, restul, nu.