si ca sunt redundanta.

vroiam sa scriu. despre cum de-o luna incoace ma lamentez despre cum mor de cald si cum imi doresc sa vina iarna. si cum, imediat ce am simtit o urma de toamna in aer si mi-am dat seama ca nu am vazut marea anul asta, am simtit o strangere de inima si m-a cuprins un sentiment ciudat si greu de descris. un mix asa de neliniste intensa, tristete iremediabila si dor subit de apa sarata si nisip cald. apoi mi-am adus aminte ca am scris ceva asemanator acum doi ani. si am realizat ca lucrurile nu s-au schimbat major, ca eu nu m-am schimbat major.