ai un foc?

weekendul meu este o tigara. o tigara pe care o gasesti cu infrigurare dupa ce zile intregi, la numar cinci, ai umblat buimac si disperat, sau depresiv si isteric, sau in posibil sevraj, numarand in gand orele, minutele si secundele pana cand o sa o ai din nou, o sa o rotesti intre degete, o sa o simti pe buze si o sa o inspiri cu deosebita pofta. iar cel mai crunt este sa iti primesti tigara si sa n-ai cu ce o aprinde. sa o tii in mana si stai sa te uiti la ea, sa o vezi cum e irosita aiurea.

this is a story of...

girl meets boy. girl falls in love. boy doesnt.

i have no peace. cred ca asta-i in ultima instanta problema.

TU m-ai stricat.

EU eram bine. EU eram multumita. EU nu simteam mare lucru.
apoi EU am fost fericita. EU am simtit.
acum EU nu mai sunt bine. EU nu mai sunt nici fericita nici multumita. EU nu mai stiu cum sa nu simt.

is that so much to ask?

here i am with my book, incercand sa ma afund in lectura si sa trec peste faptul ca e luni dimineata, 8 jumate si eu in loc sa fiu acasa in pat, ma duc la munca, cand ma loveste o discutie despre cum "da mai nasule, da eu cred ca la colon are ea probleme." si continua in aceeasi tematica, intre un cuplu care sta fix in spatele meu. si vorbesc tare. si le mai suna si telefonul. si continua. "pai sa nu se mai duca la ginecolog, sa se duca la alexandrina." would u shut the fuck up! intr-un final ma ridic si ma duc in coltul opus al autobuzului.
de ce trebuie sa vorbeasca oamenii in autobuz? de ce trebuie sa sune telefonul si sa inceapa sa dezbata, timp de 10 statii, divortul nepoatei care-i proasta si se intoarce mereu inapoi la el? sau cum au l-au dus la spital si se simte inca rau, si mai trec mai pe dupa masa, dar tu ce gatesti azi? de ce unii oameni nu-si tin viata privata, privata? chiar nu ma intereseaza. vreau doar sa stau si sa-mi citesc cartea in liniste.

yann tiersen popped up somehow on my youtube. si am fost lovita subit de o tristete iremediabila gandindu-ma la cum ar fi putut sa fie concertul lui, numai ca n-a fost. i mean i got like seriously sad. intr-un cadru bun si cu muzica pe fundal, as putea chiar plange cred. acum, sau sunt eu intr-un stadiu mental instabil, sau muzica lui e atat de faina incat chiar ar merita sa plang.

et voila!

am iesit ieri in oras. am dat peste un amic si-am zis lets hang out a lil. la un moment dat au aparut niste preteni de-ai lui. francezi. si a inceput circul. in primu rand ca m-am prezentat ca "michelle", obisnuita cu cei cativa francezi cu care am avut de-a face in vara. penibil. ma cheama mihaela. de ce m-as prezenta ca michelle? asta gandeam in timp ce ramasesem cu mana intinsa, (singura mana intinsa) incercand sa-mi explic prostia. dupa ce am stat cumintica si i-am ascultat pe ei cum se converseaza, m-a mancat undeva sa-l intreb pe unul din ei: "tu connais georges n'est pas?". bineinteles ca omul nu s-a prins din prima cine-i georges, si a trebuit sa-i explic. doamne cat m-am putut screme sa formulez trei propozitii decente. asa ca a zis el: " hai ca vorbesc eu romana". again: penibil.
mereu imi zic:"bai mai bine ma abtin decat sa fiu jenanta. dar totusi, daca nu ma straduiesc si nu incerc n-o sa-mi iasa niciodata calumea."
nu-mi pot explica ce se intampla. de inteles inteleg cam tot ce aud. ok, daca bagi cuvinte mai putin uzuale sau vorbesti super repede o sa ma pierzi la un moment dat. dar in mare prind. cand formulez ideile in minte merge binisor. am incercat chiar sa vorbesc cu un personaj imaginar in franceza, exasperata fiind de propria-mi incompetenta. dar cand vine vorba sa port o conversatie decenta, se duce totul naibii instant. ma panichez, ma emotionez, ma precipit, incerc sa fac o fraza din cinci cuvinte, si il uit pe al treilea. why?
amicul mi-a zis mai exerseaza. am zis ok. exersez exersez, da pana mea dak eu dat peste un francez o data la doi ani, pentru ce? si se aplica treaba si cu italiana, si cu spaniola, si cu picul de portugheza vorbita in brazilia pe care il stiu. si vroiam sa invat si germana. what the fuck for?
adik e un cerc vicios. nu pot folosi si imbunatati ce stiu pentru ca nu am cu cine sa vorbesc. dar de ce as vrea sa imbunatatesc daca tot nu am cu cine sa vorbesc?

if by this point ive lost u, that this is pretty much how ud feel if i spoke french.