but ill always be a dog person.

a cat is not a dog. thats the simple truth. a cat dont shake her paw. a cat dont sit, roll over or play dead. a cat dont answer to a name. a cat dont lick ur hand. unless it tastes like food. a cat dont put its paws on ur knees. unless its trying to get to the table to get the food. a cat might run for the ball u throw, but it wont fetch it for sure. a cat dont chase u if ull run. a cat dont know when ur comin home, and wont welcome you shakin her tale.
dont get me wrong. i lov cats. i own one.

cum am intrat la de phazz.

- vreti bilet?
- cu cat il dai?
- 150.
- LOL.
- ce?
- e mult prea scump.
- da cat vreti sa dati?
- uuuu...50 maxim.
- bine, haideti, datimi 80.
- domne am 50.
- bine bine haideti luati biletu si datimi 70.
- frate nam decat 50.
- bine haideti. uitati biletu. acu datimi si banii.
- ooofff...nam decat 40 in portmoneu.
- nu se poate, e bilet de la sefu.
- imi pare rau. uitati. luatil inapoi.
- bine haide datimi 40.
- multumesc.

how can u not lov paris?!

or is ignore the new policy?

pe mine mama manvatat sa raspund la mail. asta ar fi singura chestie care imi vine in cap ca raspuns la fenomenul prin care trec in ultima vreme. am dat niste mailuri unor oameni pe care ii cunosc foarte putin sau deloc. mailuri cu scop clar. trimitemi niste poze pe care tu le ai si eu nu le am. si ca raspuns, nu numai ca nam primit nici o poza, dar nici macar un mail gen : "nam timp, chef or waeva to send ova the fuckin picchas". pentru ca asta as intelege. ok nu vrei numi dai. pana si femeia de la facultate care mia raspuns la telefon ca sami zica : "nu suntem aici, sa terminat programul." mi sa parut mai in regula. but no answer at all. thats just plain rude. nu se face. wtf. sunt eu singura de aceasta parere? a innebunit lumea de tot?

and for the seaside.

a venit toamna. in ultimul weekend de vara. i always hate it when the summer ends. chiar daca a fost canicula. si am murit de cald. si am transpirat in autobuze mirosind dubios. si nam putut sa dorm bine noaptea. totusi la primul semn de racire, chiar daca asta inseamna de la 40 la 30, eu tot am simtit o strangere de inima. si am ajuns la concluzia ca as mai fi putut suporta. asfaltul incins, aerul irespirabil. all for the summer nights.

hai doar la bis!

so i got these friends. simpatici ei in general. doar ca atunci cand vine vorba de diverse concerte sau cantari apare mai tot timpul o problema. lets say the concert starts at 8. they show up at 8 30. si sa zicem ca peste asta as putea trece, daca nu as fi legata de ei cateodata din diverse motive. ordinea lucrurilor e cam asa:
eu zic "deci ne gasim pe la un 7, cu ce mai intarziati, pana ajungem, pana gasim un loc, luam un suc, numai bine se face 8".
ei zic "sorry, da noi aveam treburi, si nu terminam mai repede de 7 jum".
eu zic "pai, incepe concertu".
ei zic "si ce daca pierdem umpic".
e si asta e replica la care mie imi creste tensiunea instant. cum e frate posibil sa ai un concert, si vorbim aici de artisti internationali pe care, odds r, sai vezi o data in viata, si care si asa stau maxim 2 ore pe scena, si tu sa zici "eee... si ce daca pierdem juma de ora?" wtf! cum sa nu ma crizez? cum sa nu tip in telefon? ok poate si interesul meu in domeniul muzical e unul mai ridicat decat al lor, da daca tot te hotarasti sa mergi, dute naibii de la inceput pana la final.

and tired.

a fost si bestfestu. trei zile de muzica. si dupa astea trei zile mam trezit azi dimineata cu un gust amar. pentru ca am realizat prostia pe care am comiso aseara. cred ca am suferit un scurtcircuit de moment atunci cand am luat decizia sa stau la nelly furtado in loc sa merg la manu chao. poate din cauza persoanelor din grup, poate din cauza intarzierii concertului dinainte sau nush. numi pot da seama ca naiba a fost in capul meu in acel moment. cert este ca dupa ce de cand sa anutat lineupul and i couldnt give a rats ass bout nelly, pana saptamana trecuta cand am ascultat manu chao si nu nelly furtado, si pana alaltaieri alegerea era una destul de clara. dar ieri parca sa rupt firul. i went blank. i stopped thinking. i try to blame the ones that made me chose in the first place. dar e tardiv. all i know is im in a miserable mood. poate e si din cauza ca sa terminat tot, si dupa trei zile de activitate muzicala intensa, i now feel lost.