so i got these friends. simpatici ei in general. doar ca atunci cand vine vorba de diverse concerte sau cantari apare mai tot timpul o problema. lets say the concert starts at 8. they show up at 8 30. si sa zicem ca peste asta as putea trece, daca nu as fi legata de ei cateodata din diverse motive. ordinea lucrurilor e cam asa:
eu zic "deci ne gasim pe la un 7, cu ce mai intarziati, pana ajungem, pana gasim un loc, luam un suc, numai bine se face 8".
ei zic "sorry, da noi aveam treburi, si nu terminam mai repede de 7 jum".
eu zic "pai, incepe concertu".
ei zic "si ce daca pierdem umpic".
e si asta e replica la care mie imi creste tensiunea instant. cum e frate posibil sa ai un concert, si vorbim aici de artisti internationali pe care, odds r, sai vezi o data in viata, si care si asa stau maxim 2 ore pe scena, si tu sa zici "eee... si ce daca pierdem juma de ora?" wtf! cum sa nu ma crizez? cum sa nu tip in telefon? ok poate si interesul meu in domeniul muzical e unul mai ridicat decat al lor, da daca tot te hotarasti sa mergi, dute naibii de la inceput pana la final.
Wednesday, August 6, 2008
Monday, July 7, 2008
and tired.
a fost si bestfestu. trei zile de muzica. si dupa astea trei zile mam trezit azi dimineata cu un gust amar. pentru ca am realizat prostia pe care am comiso aseara. cred ca am suferit un scurtcircuit de moment atunci cand am luat decizia sa stau la nelly furtado in loc sa merg la manu chao. poate din cauza persoanelor din grup, poate din cauza intarzierii concertului dinainte sau nush. numi pot da seama ca naiba a fost in capul meu in acel moment. cert este ca dupa ce de cand sa anutat lineupul and i couldnt give a rats ass bout nelly, pana saptamana trecuta cand am ascultat manu chao si nu nelly furtado, si pana alaltaieri alegerea era una destul de clara. dar ieri parca sa rupt firul. i went blank. i stopped thinking. i try to blame the ones that made me chose in the first place. dar e tardiv. all i know is im in a miserable mood. poate e si din cauza ca sa terminat tot, si dupa trei zile de activitate muzicala intensa, i now feel lost.
Tuesday, May 13, 2008
shame on me!
deci a fost cutremur in china. 9000 were killed. si cemi trece mie prin cap. e...si asa erau multi....wa kind of dark ivil creature lives inside me?!
Tuesday, April 22, 2008
no words needed
am fost pentru prima data la un spectacol de dans. parea interesant din prezentare, era cu razvan mazilu, cu muzici moderne, asa ca pe fundalul dorintei mele intense de culturalizare din ultimul timp, am zis hai so incercam si pasta. tre sa recunosc, ma asteptam la ceva ok, poate plictisitor, plecand de la premisa, its just dance, no lines, no words. trebuie sa recunosc ca i was given a big surprise. o ora si jumatate cat a tinut toata treaba, i couldnt take my eyes of the stage and i felt again like maybe the first time that as a child i went to a puppet show or a movie. happy. nush cum au reusit sa combine dansul cu muzica, cer este ca a iesit ceva fabulos, care pot zice ca ma impresionat mai mult decat orice film sau piesa de teatru vazuta in a long time.
Monday, April 14, 2008
...or just human
i had no saturday night plans. so after viewin some movies at a film festival, i found myself at about 11 pm, all alone and naturally cu chef imens de a face ceva. fenomenul amplificat of course, de grupuletele vesele din jurul meu caresi planificau restul serii de sambata. some of my usual friends had bigger plans, without me, others had their phones closed, so in a grinchy mood, i had to go home and sleep. pe principiul cum te culci asa te scoli, i wasnt rly happy on sunday mornin. so when one of my friends with bigger plans called and startin tellin me what a great, fabulous, fantastic, extraordinary time she had had til 4 am i wasnt all that excited. adik eu inteleg frate, teai distrat, a fost super. dar in conditiile in care stiai ca im havin like a bad day datorita serii mele ratate, why tf would u start braggin bout urs. am i crazy? am i selfish?
Wednesday, April 2, 2008
sunt singura.
aseara am participat la un spectacol de teatru de apartament. la care in mod normal intra doar prietenii proprietarului invitati prin sms. eu am castigat pe metropotam. te prezinti la adresa si ora precizata, intri intrun bloc, oferi un obiect ce pentru tine reprezinta singuratatea si primesti un bilet in schimb. urci la ultimul etaj, intri intro garsoniera mititica si intunecata si te inghesui cu alti 15 oameni pe jos pe perne. initial e muzica pe fundal. muzica depresiva. dupa care niste oameni incep sasi faca jocul. iar apoi, at a certain point, dupa ce stai si te uiti la o tipa cam zece minute in liniste cum nu se misca, ti se zice ca tre sa faci si tu acelasi lucru, doar ca pe intuneric. ca exercitiu. asa ca se stinge lumina si atmosfera devine realmente apasatoare si frustranta. pentru ca e bezna, si sunteti 15 oameni intro camera de 3 pe 3, si tie frica sa nu cumva sa tusesti sau sati chioraie stomacul, si abia astepti ca momentul acesta artistic sa ia sfarsit. apoi se scot obiectele singure dintro geata si cine vrea le spune povestea. se mai pune un cantec trist si gata. oamenii par sa se cunoasca intre ei, chiar daca ideea e sa fie necunoscuti. dar presupun ca au anumite legaturi macar prin intermediul celui ce ia chemat pe toti. eu nu cunosc pe nimeni. oamenii isi zambesc, vorbesc, se strang in bucatarie la o tigara. eu sunt doar un intrus. asa ca plec. si, fie ca a vrut fie ca nu, spectacolul sia facut treaba. pentru ca merg pe strada si simt acut ceea ce incercam sa uit.
Tuesday, March 18, 2008
i want it back
i am employed. ma cuprinde o bucurie maxima vinerea. astept cu nerabdare sa se termine ziua. si sa vina weekendul. sa stau in oras pana la 4 dimineata, sa dorm pana la 1, sa pot sa plec si sa vin cand vreau, sami fac programul cum vreau, asa cum era pe vremuri. iar ziua de luni e crunta. iar mai nou, decand e soare si e primavara, numi doresc decat sa ies din birou si sa plec. sa ma plimb. oriunde. oricum. in birou e cald. deja. si e sau prea lumina sau prea intuneric. si it doesnt feel like the place for me. si tot cemi vine in cap, este un articol pe care lam citit in b24 acu ceva timp, written by a freelancer. an ode to freelancing. in care povestea cum, intro miercuri a iesit dimineata si sa plimbat prin parc si a mancat covrigi si a povestit cu un prieten si nu sia dat seama cand sa facut seara. i miss that.
Subscribe to:
Posts (Atom)
