but im not a tree hugger yet.

nush ce se petrece cu mine in ultimul timp. am inceput sa am tot soiul de reactii ciudate. poate din cauza articolelor din ziare, sau a emisiunilor tv, sau a campaniei de pe guerilla. im startin to become aware of certain things. eco things. fie ca inchid lumina cand ies din camera, pentru ca electricitate e scumpa , fie ca las apa sa curga la un debit mai redus pentru ca resursele planetei sunt limitate, fie ca folosesc mai putine hartie pentru ca se taie prea multi copaci, fie ca refolosesc pungile de plastic pentru ca nu sunt biodegradabile. i guess im gettin in touch with my environmentalist side or somethin...

one day turned out to be too much.

twas all an illusion. a tease. mia arat ca se poate, dar totusi nu sa putut. poate pentru ca am fost singura care sia dorit.

one day!

let it snow! let it snow til tomoro!a day is all i need!for closure.

si nu..nu o sa te mai vad, decat poate din intamplare!

din cand in cand mai mergi pe strada si dai peste o persoana cunoscuta. o persoana cu care ai socializat at one point, in mai mica sau mai mare masura, in genere mai mica, si pe care nai vazuto in a pretty long time. si va salutati sau va pupati dupa caz, and u do the small talk :"si tu ce faci?","pe unde lucrezi?", "carei viata ta?", yada yada yada. si dupa asta, in mod normal ,pentru ca fiecare are treaba si merge undeva, u say " well twas fun seein ya, have a nice life, good luck with the exams, job or waeva". si apoi eu una intampin o problema. oricat as incerca sa ma abtin, i find myself sayin the words "lets get together sometimes". and i know, the very moment the words go out that its all crap, and its neva gonna happen. ca e doar o fraza politicoasa pe care neam obisnuit so zicem. dar nush cum, oricat as incerca, tot se strecoara.

i rly dont like mean people. vorbesc aici de persoanele care fac rautati de placere, persoanele care te vorbesc de rau cand nu esti in camera nu pentru un motiv anume sau pentru ca ai merita, ci pentru ca asta e tot ce stiu sa faca. persoanele care zmabesc malitios, in timp ce din ochi iti arunca cele mai urate jigniri. persoanele care la un salut prietenos sau o intrebare bine intentionata, iti raspund cu ignore sau sictir. persoanele pe care oricum leai lua nu e destul de bine. people that feed on others misery and troubles. nu inteleg astfel de oameni. nam fost crescuta asa, nu stiu sa fiu asa si nu pot rezona in nici un fel cu ei. pana la acest punct al vietii mele, am putut intro mare masura ca atunci cand intalneam un sambure ceva mai mare al acestor caracteristici in persoane din jurul meu sa ma distantez rapid dar sigur. dar cum o alta etapa a inceput, lucrurile sau schimbat. and i find my self in contact with this particular line of humans on a rather daily basis.
da, intradevar, dupa cum presupuneam in urma cu ceva timp, my job couldnt have been perfect. am gasit si hiba. my coworkers. not all, but some. they fit the pattern. and twould be enough reason to consider sayin "the hell with it all! im gettin me another job". but then i go and think. fato, pe ce lume traiesti? just because u were lucky enough to ignore them so far, it dont mean the world isnt loaded with them. u cant pass a good chance cus of them. asa ca stau, inghit in sec, do a zen moment, and move along. maybe in time it gets easier. sure hope so.

im so excited...and i just cant hide it...

in teancul de reviste de la birou, am dat intamplator peste un timeout. scria mare pe el "ce ne aduce 2008". asa ca am deschis siam inceput sa rasfoiesc avid. and i got all excited. festivaluri, concerte, spectacole si tot soiul de manifestari din astea culturale. eram ca avarul in fata cufarului cu bani, ca gollum in fata the preciousului, cu ochii mari, frecandumi mainile si aproape salivand peste paginile colorate. in mod corect pot presupune ca mia crescut si tensiunea si in timp ce mai dadeam cate o pagina, si mai notam in carnetel cate o data, ma gandeam pe cine sa sun mai intai ca sa spread the fabulous news. exista posibilitati, exista sanse, exista deschidere. at one point am dat peste o stire cum ca poate vine U2. i mean, common, U fuckin 2!

i want more...

uitasem cei aia zapada. zapada serioasa i mean. anul trecut a mers usor, uscat, lejer. siam zis atunci this is ok. nu e jeg, nu ma murdaresc, lets keep it like this. plus ca miam facut eu calculele, cu incalzirea globala and stuff, probabil ca iarna adevarata nici no sa mai vina. si totusi in dimineata aia, cand mam trezit siam tras perdelele, siam vazut bucurestiul inzapezit...i actually screamed. nu tin minte sa fi tipat vreodata de fericire. and yet a snow did that. i guess childhood memories were triggered. vremurile bune, cand eram la bunici, si ma dadeam cu sania si faceam om de zapada si ma tavaleam pe jos pana la epuizare. that day it was just me and the snow. and the dumb smile that i couldnt wipe of my face. nam scris atunci. nam apreciat destul. dar ieri iesind din nou pe strada ma lovit. miam dat seama ca sa topit. ca sa dus si cel mai probabil no sa mai vina. siam fost trista.